Horia Pană, strănepotul marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 158 de ani, locuieşte într-un apartament cochet din cartierul bucureştean Rahova.
Când intri în casă, eşti invitat în „laboratorul” tapetat cu cărţi, în care singurul perete vizibil este tavanul. Îşi petrece toată ziua aici, doar din când în când mai merge şi la baie, după cum mărturiseşte.
Mai citiţi şi: „Caragiale s-a considerat un plăcintar“
Ultimul descendent al familiei Caragiale are 75 de ani, dar se mişcă prin casă ca argintul viu. „Acum studiez ce vedeţi acolo pe masă”, spune el arătând către un volum de Neagu Djuvara, o traducere a Coranului în limba română şi o carte de dezbateri parlamentare despre agricultură.
„Ruxandra Caragiali, străbunica mea, a fost mătuşa lui Iancu din ramura lui Iorgu, fratele scriitorului”, îşi începe Horia Pană istorisirea. Nu a avut niciodată vreun avantaj de pe urma faptului că se înrudeşte cu marele scriitor şi nici nu-i place să se laude cu asta.
Acesta este şi motivul pentru care vorbeşte mai mult despre el. Şi are ce povesti: despre Brăila natală de care se simte legat, despre istoria românilor şi despre cârciumile Bucureştiului.
„N-am mai văzut cârciumă românească aşa cum era pe vremuri. Caragiale a avut vreo şapte în Bucureşti”, povesteşte Pană. Este autorul a două cărţi de povestiri: „Boieri, calici, tâlhar, popor... La Jariştea în mirador” şi „La a Boului Fântână... Caraghioz şi lume bună”, ambele apărute la editura Patriotis pe care o conduce.
