Când ai senzaţia că lângă tine se întâmplă minuni mai mici sau mai mari, e semn că s-au deschis cerurile. Pentru asta e nevoie de un scriitor, şi nu unul oarecare: Mircea Eliade. Şi de o noapte. Şi ea, una specială: "Noaptea de Sânziene"...
În anii '30, tânărul Mircea Eliade intra în literatură cu forţă şi autenticitate, atrăgând spontan aprecierile superlative ale criticii de specialitate. La 25 de ani convingea prin înzestrarea sa plurivalentă şi prin temeinicia discursului său cultural. Fiinţă ardentă, minte iscoditoare, viitorul savant şi istoric al religiilor a avut din tinereţe o intuiţie excepţională a traiectoriilor culturale europene şi orientale.
Figură renascentistă, Eliade are parte şi de un destin pe măsura aspiraţiilor sale, astfel că bursa de studii din India (1928-1931) devine o călătorie iniţiatică. În 1932 a scris că "singurul sens al existenţei este de a-i găsi un sens". În 1933, an în care obţine doctoratul în filosofie, apare şi este premiat romanul "Maitreyi", cutremurătoare şi imposibilă poveste de dragoste între o indiancă şi un european. Creaţia lui Mircea Eliade este covârşitoare. Romancier, teoretician şi istoric al religiilor, eseist, filozof, memorialist, Eliade a desăvârşit o operă de primă mărime.
DIMENSIUNEA MITICĂ A DACILOR
După ce s-a stabilit în străinătate şi s-a integrat mediilor culturale francez şi american, Mircea Eliade a devenit un nume de referinţă pentru istoria religiilor. "Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre textele literare. Fiind scrise în limba română, ele aparţin în continuare - stilistic - tinereţii autorului", scrie criticul literar Alex. Ştefănescu în "Istoria..." sa. Şi continuă: "Mircea Eliade a evoluat în ipostaza de om de ştiinţă, nu şi în cea de scriitor. O dată cu adoptarea unor limbi de circulaţie internaţională ca mijl
