Prima promisiune incalcata. Inainte de alegeri, Traian Basescu jura ca nu va conteni sa faca scandal. Anuntul venea in continuarea teoriei sale ca doar in liniste se fura, iar cat timp el ii va arata cu degetul si va racni la hoti, acestia se vor ascunde de frica. Basescu s-a trezit acum insa ca nu mai are cui sa faca scandal, caci intreaga putere este de partea lui, peste tot fiind ai sai. A lua acum atitudine inseamna a-i pedepsi pe ai tai.
Pentru a fi si noi consecventi cu enuntul lui Basescu, din linistea care s-a lasat peste Cotroceni in cel de-al doilea mandat al sau, ar trebui sa presupunem ca se intampla aproximativ urmatoarele:
1. totul este perfect, nimeni nu greseste, nimeni nu mai mai este suspect de nicio hotie, politica se petrece dupa inima si pofta presedintelui si, oricat ar vrea sa provoace tensiuni si sa critici guvernul, nu are cum sa o faca deoarece, in premiera, nu are motive.
2. sau lucrurile se petrec la fel ca si pana acum, fiind imposibil de crezut ca in Romania totul a devenit perfect peste noapte, insa T.B. isi da seama de ridicolul situatiei, atunci cand isi aminteste ca ar trebui sa isi admonesteze sustinatorii devotati din campanie. Realitatea cere insa ca ei sa fie rasplatiti.
3. ori atentionarile si urecheala lui T.B. inspre ai sai vin pe cai ocolite si in niciun caz nu se mai fac asa cum se faceau pana acum (in gura mare, la televizor), ci doar pe telefon, in spatele microfoanelor sau prin intermediul unor voci, din interior, precum C. Preda, S. Voinescu sau M. Macovei.
Absurditatea variantei 1. creste implicit probabilitatea ca si 2. si 3. sa fie impreuna adevarate, iar noua fata a presedintelui sa fie cea mai noua adaptare a lui T. Basescu la o realitate in care, in premiera, isi da seama ca nu mai poate juca rolul de opozitie, de meta-politician, de judecator suprem, asa cum s-a invatat in intreaga sa
