Lu Cozma, o britanica ratacita in Romania, isi lanseaza albumul RED. Jazz de drum lung. Cu STEVE ASKEW. In Romania cinta cu Sorin Romanescu.

De ce cinti?

Tatal meu a fost cantaret, iar vocea lui a sunat in urechile mele inca de cand eram bebelus si ma legana sa adorm cu cantece. El a parasit casa familiei pe vremea cand eu eram foarte mica, insa o legatura solida, bazata pe melodii si cantat se formase deja intre noi. Irlandezii au o afinitate speciala pentru muzica, deci probabil o am si eu in gene.

Cant deoarece fara muzica nu ma simt intreaga. Este mai mult decat o placere – este o nevoie.

La ce te gindesti cind cinti in public?

Sunt foarte atenta la reactiile publicului care vine sa ma asculte, asadar ma emotionez inainte de concerte, deoarece tin foarte mult la ceea ce fac si imi doresc ca toata lumea sa se bucure de muzica mea. Dupa un punct insa, ma scufund cu totul in cantec, iar cuvintele si conotatiile ma absorb cu totul si devin cumva… absorbita de poveste, cuvinte si muzica.

La ce te-ajuta sa fii britanica si sa cinti cu Romanescu in Romania?

Nu am avut parte de tratament preferential pentru ca sunt de origine britanica. Criteriul principal pentru orice fac este calitatea, mai precis cu cine aleg sa lucrez – este un principiu care lucreaza in ambele sensuri, pentru ca cei mai buni muzicieni romani s-au putut convinge ca sunt o artista buna si au ales sa lucreze cu mine. Faptul ca sunt de origine britanica este irelevant. Sorin Romanescu si cu mine avem o sinergie buna, si reusim sa ne anticipam miscarile urmatoare, asadar fiecare show devine usor diferit deoarece improvizam sau ne indepartam de formula deja cunosuta. E un sentiment foarte puternic si placut, care ne da energie in fiecare concert si face concertele la randul lor un pic altfel de fiecare data. E o placere sa lucrezi cu un artist de calibrul