Mircea Marian: "Nu vreau să-i fac apologia acestui personaj, unul dintre cei care au distrus credibilitatea presei. De altfel, mă întreb cât de mult trebuie să credem în căinţa sa. Dar faptul că a dat deoparte adeverinţa CNSAS şi a declarat, insistent, că tot ceea ce făcea Securitatea era poliţie politică merită salutat".
Încă o decizie halucinantă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii: (ziaristul?) Sorin Roşca Stănescu nu a colaborat cu Securitatea.
Dar, de ani întregi, Roşca Stănescu însuşi se străduieşte să ne explice că el a fost un turnător. Omul s-a oferit să colaboreze şi a lucrat, zice el, din 1973, cu brigada antiteroristă. Documente despre relaţia sa cu Securitatea au apărut în presă în 1992. Dacă ar fi vrut, Roşca Stănescu putea să ne dea la toţi peste bot cu adeverinţa de la CNSAS.
Ar fi câştigat, probabil, toate procesele cu cei care şi-au permis să-l facă turnător. Spre cinstea sa - şi o scriu la modul cel mai serios - el a apărut, sâmbătă, la Realitatea TV şi a mărturist nu numai că a fost informatorul Securităţii, dar şi că tot ceea ce a făcut a fost „poliţie politică”. Nu vreau să-i fac apologia acestui personaj, unul dintre cei care au distrus credibilitatea presei. De altfel, mă întreb cât de mult trebuie să credem în căinţa sa. Dar faptul că a dat deoparte adeverinţa CNSAS şi a declarat, insistent, că tot ceea ce făcea Securitatea era poliţie politică merită salutat.
Roşca Stănescu putea să se ascundă în spatele amneziei, aşa cum a făcut fostul fotbalist Gică Popescu. Putea să tacă, aşa cum procedează Ion Ţiriac. Putea să spună că el a apărat patria de teroriştii străini, aşa cum ar fi făcut Mona Muscă. Şi mă întreb: ce ar fi însemnat pentru societatea românească dacă toţi aceşti oameni şi mulţi alţii ca ei ar fi ieşit în faţa publicului şi s-ar fi căit? Sau măcar dacă le-a
