Cercetarea stiintifica din Romania s-a facut si se face inca sub forma unei lupte permanente cu sistemul birocratic de control si coordonare, pentru asigurarea unei sustineri financiare minimale. Din pacate fondurile sunt vanate atat de cei indreptatiti, a caror finalitate este eminamente publica (se finalizeaza cu publicatii), dar si de cei mai putin indreptatiti, cu finalitati aplicative, care nu mai au caracter public si care intereseaza in primul rand dezvoltarea si know how-ul si care se traduc in inventii, brevete, licente, care mai apoi se vand pe bani grei.
Accesul elementelor sistemului birocratic de conducere si control, la un fragment al puterii, le da acestora sentimentul de privilegiati si mai putin acela ca sunt in serviciul public. Ca atare au menirea de a contribui la ingreunarea vietii cotidiene, la acordarea oricarui drept ca pe o favoare, care trebuie indelung cersita si greu recompensata. Aceasta suspiciune permanenta din partea lor, aceasta prezumtie de vinovatie este neproductiva in cercetarea stiintifica.
Odata acceptat in comunitatea stiintifica, unui cercetator ar trebui sa i se acorde credit deplin, fara sa trebuiasca de fiecare data sa faca dovada ca nu este un „infractor”. Un asemenea cercetator nu mai trebuie sa isi ocupe 80% din timp cu activitati birocratice si doar 20% cu cercetarea, ci exact invers.
La noi insa, deseori acceptarea si promovarea in comunitatea stiintifica se face pe criterii straine valorilor din cercetare. Un asemenea sistem, penetrat de elemente straine, cauta sa se reproduca si ajunge sa produca inca mult rau valorilor autentice. In acest fel, am ajuns pe unul din ultimile locuri din lume, iar gradul de respect pentru cercetarea interna si cercetatorii proprii nu poate spori.
Cum de este mai usor sa te impui in strainatate ?
Pentru a ajunge sa atingi nivele de performanta ridicate, tre
