Eric Schmidt vrea să îmbine distracţia şi munca pe desktopul computerului tău. Sună chiar atât de rău?

Ziua ta începe cu alarma dată de telefonul Google Android. În drumul spre duş, te uiţi repede pe Google News şi verifici titlurile zilei, apoi Gmail-ul. Prima întâlnire a zilei ţi-a fost mutată în altă locaţie; Google Maps te va duce acolo.

Îţi actualizezi rapid raportul de cheltuieli - inclusiv prezentarea de vânzări folosind, să zicem, Google Template - şi le trimiţi la biroul din India (în Hindi, dacă vrei, cu Google Translate). Şeful tău vrea să discutaţi despre participarea ta la nişte activităţi de marketing? Du-te la Google Groups. Nici n-ai ieşit pe uşă. Ai restul zilei la dispoziţie să cauţi pe internet informaţii de care ai nevoie la muncă în timp ce eşti la birou - ca să nu mai vorbim despre momentele pe care ţi le aloci să descarci un joc, să verifici bursa, să-ţi faci programare la medic, să trimiţi poze şi să alegi un restaurant şi un film pentru diseară. Cât de comod.

Dar şi ciudat totodată. Google vrea să pună stăpânire pe fiecare minuţel pe care-l petreci online - acasă, pe drum, la birou, oriunde ai fi. Conectivitatea este atât de simplă, pe desktop, laptop sau chiar pe telefonul mobil. Cât de uşor este să foloseşti Google Applications care-ţi permite să trimiţi calendare pe Google, fişiere Excel, memo-uri, rapoarte, e-mailuri, bloguri, prezentări şi multe - mult mai multe - stocându-le în imensele centre de date ale Google.

Aceste servicii integrate îi aduc bani lui Google prin abonamente, dar funcţionează şi ca un cal Troian, atrăgând din ce în ce mai mulţi oameni pe internet. Google face astfel şi mai mulţi bani din publicitate. Extinzând categoriile de informaţii pe care oamenii le folosesc şi le împart, precum şi pe cele pe care le caută, Google îi face pe utilizatori tot mai dependenţi. Dar cine, mai exact, deţin