În 2 Martie 1953 întreaga lume comunistă primea o veste cutremurătoare: Iosif Vissarionovici Stalin, eroul naţiunilor şi continuatorul lui Lenin, în vârstă de 73 de ani, era în comă şi paralizat pe partea dreaptă a corpului. Câteva zile mai târziu, respectiv pe 5 martie, la ora 21.50, inima acestuia a încetat să bată. Dincolo de acţiunile, politicile, realizările şi cruzimea dictatorului sovietic, există cel puţin două lucruri care merită o atenţie deosebită în momentul în care vorbim de acest eveniment: pe de o parte, împrejurările în care s-a produs decesul lui Stalin, iar pe de altă parte, ritualul funerar al acestuia. Moartea lui Stalin, învăluită în mister Oficial, Stalin a murit de hemoragie cerebrală, determinată de hipertensiune şi aterioscleroză, maladii de care acesta s-ar fi îmbolnăvit din cauza stresului din anii războiului. Aceste afirmaţii au fost susţinute de toţi cei care l-au văzut ultimii pe Stalin în viaţă: Lavrenti Beria, Nikolai Bulganin, Gheorghi Malenkov, Nikita Hruşciov, imediat după ce ei au ajuns la putere. Cu o oră şi 10 minute înainte de declararea morţii oficiale a lui Stalin, aceştia hotărâseră cum să împartă puterea. Actul care certifică acest lucru este protocolul secret al şedinţei comune a Plenarei CC al PCUS, al Consiliului de Miniştri al URSS şi al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 5 martie 1953, care a fost încheiat la ora 20.40! După cum spune Hruşciov în autobiografia sa, Stalin participa deseori la chefuri nocturne alături de miniştrii săi, după care el dormea toată ziua, aşteptând ca ei să rămână treji şi să conducă ţara. Unii istorici vorbesc de aceste dineuri ca de un ritual pe care Stalin îl avea înaintea unor epurări pe care urma să le facă în rândul celor din jur. Se pare că puterea, lui Beria crescuse în aşa de mare măsură încât dictatorul sovietic se simţea ameninţat. La 1 martie 1953, după un dineu întins pe du