Braşoveanul este specialist în servicii funerare şi le oferă sprijin moral celor care trebuie să îşi ia rămas bun de cei dragi.

Până la comerţul cu sicrie Iosif Kovacs a fost un om bun la toate. Mai întâi a lucrat ca frezor, la Carpatex. După Revoluţie, mai exact în 1992, s-a angajat la Biserica Neagră, unde a făcut de toate.

„Mă aşteptau bătrânii la colţul bisericii pentru a le face diverse reparaţii în casă. În 2005, din raţiuni financiare, am socotit că este bine să mă apuc să fac ceva", povesteşte braşoveanul.

Transportă piane

Iosif Kovacs şi-a făcut o afacere de transportul de marfă, iar în paralel, s-a apucat şi de construcţii, la care a renunţat după un an. „Aveam de lucru, dar nu găseam oameni cu care să lucrez, aşa că m-am mulţumit doar cu transportul", spune braşoveanul.

Este printre puţinii care transportă piane. Aceta este un instrument muzical foarte sensibil, iar mutarea lui dintr-un loc în altul trebuie făcută cu multă grijă.

„Pun pianul întotdeauna pe cant şi am minim patru oameni care mă ajută pentru că un pian cântăreşte peste o tonă", spune Iosif Kovacs.

În 2006 bărbatul a început colaborarea cu o firmă de pompe funebre, unde efectua transporturi mortuare. Criza financiară l-a determinat, în 2008, să-şi deschidă propria firmă de servicii funerare, fiindcă s-a gândit că acest tip de afacere merge indiferent de criză.

„Vindeam sicrie ieftine din stejar şi fag, cu 300 lei. Primul client care a intrat în magazin m-a întrebat dacă nu am altele mai scumpe. Al doilea client mi-a pus exact aceeaşi întrebare. Nu-mi venea să cred.

Atunci am plecat şi am adus din import. Culmea, am vândut 10 sicrie mai scumpe şi numai unul ieftin. N-am înţeles niciodată mentalitatea asta", spune Iosif Kovacs.

Sufletul, cheia succesului

Deşi are o afacere mai sinistră, bărbatul o priveşte ca pe oricare altă me