Valoarea locuinţelor puse ca garanţie pentru împrumuturi a scăzut aproape la jumătate în ultimii doi ani. Băncile îşi reevaluează activele imobiliare pe care le-au primit drept garanţie pentru creditele acordate. Dacă valoarea acestora a scăzut, comisioanele bancare vor creşte.
De regulă, în contractele de creditare nu există clauze care să facă referire la evoluţia valorii de piaţă a garanţiei ipotecare, riscul de devalorizare a acesteia revenindu-i exclusiv băncii. Dar acoperirea acestui risc presupune obligaţia ca instituţiile de credit să-şi constituie provizioane (sume puse deoparte pentru cazurile în care intervine eventuala daună), adică o creştere a costurilor proprii de administrare.
De aici va veni o creştere a comisioanelor de administrare a creditelor, percepute clienţilor, pentru că băncile nu vor avea alte surse de acoperire a acestor costuri suplimentare. Altfel spus, devalorizarea peste măsură a caselor puse ca garanţie poate duce la o creştere a comisioanelor bancare, adică la o scumpire a creditelor, avertizează economiştii.
Casele noi sunt cele mai riscante
Potrivit companiei de consultanţă imobiliară Colliers Internaţional, preţurile caselor sunt acum, în 2010, aproximativ echivalente cu cele din anii 2005-2006, dar cu 45% mai scăzute decât în perioada de boom imobiliar 2007-2008. Asta înseamnă că şi valoarea garanţiei este egală cu cea din 2006, respectiv mai mică decât cea din 2008.
Din acest punct de vedere, putem spune că, acum, creditul ipotecar luat înainte de 2007 nu ridică probleme legate de soliditatea garanţiei, însă creditele noi, cu gaj imobiliar, luate după 2007 pot crea surprize total neplăcute, atât pentru bancheri, cât şi pentru clienţii lor. Odată cu reevaluarea ce se va efectua în 2010, este foarte posibil ca o locuinţă evaluată în vederea primirii în garanţie la 100.000 de euro, în vara lui 2008, să
