Castigarea de catre Traian Basescu a celui de-al doilea mandat la Cotroceni i-a adus o satisfactie politica si personala unica.

Singurul presedinte de dupa 1989 care a fost reales consecutiv, Traian Basescu inceteaza sa mai reprezinte o miza politica pentru advesarii sai. Cine se mai raporteaza la acesta ca la un adversar politic principal inseamna ca este in stare sa comita o eroare de interpretare a rezultatelor din 6 decembrie 2009.

Decizia majoritatii electoratului de a-i mai acorda increderea politica, inca odata, este, in acelasi timp, si o decizie de a-i limita actiunea politica de anvergura nationala.

Odata terminata campania electorala prezidentiala, pasiunile dezvoltate inainte si in timpul acesteia se sting usor-usor, chiar daca ranile, inca, nu sunt cicatrizate. Polarizarea pro-Basescu-anti-Basescu si-a atins apogeul, iar acum incepe sa se stinga. Deocamdata, nu se mai vorbeste de Traian Basescu cu aceeasi patima de catre sustinatorii acestuia si nici nu mai este subiectul favorit al atacurilor principalilor comentatori, analisti, jurnalisti sau al trusturilor de presa. Deocamdata.

Deocamdata, scena publica si politica este ocupata cu previziunea efectelor pe care le vor genera congresele principalelor partide politice si cu discutiile despre reforme, schimbari sau repozitionari politice.

A-i declara, in continuare, razboi deschis lui Traian Basescu nu mai tine de strategie si de tactica politica, tine de patologia politica romaneasca, explorata prea putin de specialistii romani. Din cand in cand mai este acuzat, pe drept sau pe nedrept, pentru asmutirea "cainilor de paza" (ANI, Parchet, DNA) asupra unor lideri politici importanti. Putini sunt si cei care vad in acest lucru un inceput al consolidarii institutiilor.

Cu toate ca a iesit din sfera mizei principale, Traian Basescu va treb