Acordul cu FMI si Comisia Europeana prin care Romania a contract un imprumut de aproape 20 miliarde de euro a fost indelung dezbatut, opozitia si unii dintre analistii economici acuzand Guvernul ca se indatoreaza inutil si la costuri care vor fi greu de suportat de catre contribuabilul roman. Sa vedem cum stau de fapt lucrurile.

In 2009, in tara au intrat 1.5 miliarde euro de la Comisia Europeana si 6.8 miliarde de la FMI, iar in februarie-martie 2010 vor mai intra 3.3 miliarde, astfel ca in primul an de dupa semnarea acestui acord, Romania va primi in total 11.6 miliarde euro, dintre care 4.5 mld s-au dus/se vor duce la guvern, iar 7.1 mld euro la BNR.

Banii virati la buget

Pentru suma de 4.5 miliarde euro virata la buget, platim o dobanda anuala medie de aproximativ 3.3% (~150 mil eur pe an), respectiv mai putin de jumatate fata de cat am fi platit daca ne-am fi imprumutat direct de pe piata externa.

In mod cert, guvernul avea oricum nevoie de acesti bani pentru a plati salariile si pensiile, deci trebuia sa ii ia de undeva – daca ar fi iesit pe piata externa, dobanda ar fi fost de cel putin 7%, adica mai mult decat dubla fata de cea aplicata de FMI (3.5%) si CE (3.1%). Cu alte cuvinte, nu plateam anual dobanzi de 150 de milioane, ci de peste 300 mil. eur.

Ar fi putut statul sa ia 4.5 mld euro de pe piata interna? Da, la o dobanda de minim 5.5-6% si doar cu conditia ca BNR sa reduca Rezervele Minime Obligatorii, insa aceasta miscare ar fi determinat scaderea rezervei valutare si in plus, nici nu aveam garantia pastrarii banilor in tara.

Daca statul s-ar fi imprumutat in lei, probabil ca dobanda ar fi fost de cel putin 10-11%, ceea ce inseamna ca la o suma imprumutata de 19 miliarde de lei (4.5 mld euro), am fi platit 2 miliarde de lei doar dobanda.

Cu alte cuvinte, Guvernul a primit de la FMI si CE bani la jumatate de pret, iar c