Doamna Ana Dorica Bugnariu, cunoscută mai bine drept Dorli Blaga, a acceptat să purtăm un dialog despre paradoxalul său soţ, profesorul Tudor Bugnariu, şi riscurile la care era supus Lucian Blaga în anii '50.
Profesorul Bugnariu a fost un caz special, unul dintre puţinii universitari din România interbelică intraţi în Partidul Comunist ilegal. Primar al Clujului în 1944-'45, ministru-adjunct al Învăţământului în 1956, Tudor Bugnariu (1909-1988) s-a distanţat în timp de mişcarea în care crezuse, în orice caz, de aplicaţiile ei practice din România. A sfârşit urmărit de Securitate şi turnat de prieteni personali.
● Jurnalul Naţional: Cum l-aţi cunoscut pe viitorul dumneavoastră soţ, profesorul Tudor Bugnariu? Era mai în vârstă cu 21 de ani decât dvs...
● Dorli Blaga: În timpul războiului, Clujul fiind sub ocupaţie ungurească, universitatea s-a mutat la Sibiu. Tatăl meu era bun prieten cu Constantin Daicoviciu, istoricul, se ştiau încă de când tata era profesor la Cluj. Cum Daicoviciu era cumnat cu Bugnariu, pe linia asta ne-am văzut primele dăţi, prin 1946, când universitatea încă nu revenise la Cluj. Mă împrietenisem cu sora mai mică a lui Bugnariu, Elena, căsătorită cu istoricul de artă Virgil Vătăşianu. Cât am locuit la Sibiu, noi şi familia Daicoviciu am stat în acelaşi cartier. Pe el l-am cunoscut propriu-zis când eram în anul I de facultate, la Cluj, unde mi-a ţinut primul curs de marxism. Părea foarte distins.
● Jurnalul Naţional: Ştiu că eraţi un copil când el s-a apropiat de comunişti în anii '30. Totuşi v-a povestit cum a ajuns ilegalist al PCR? Puţini intelectuali etnici români erau încadraţi acolo...
● Dorli Blaga: Da, nu i-a plăcut ce se întâmpla în Europa, ascensiunea lui Mussolini şi apoi a lui Hitler. Iniţial s-a apropiat de aşa-numiţii intelectuali antifascişti şi apoi, atras de marxism, s-a
