În condiţiile în care firele agendei proeuropene a Chişinăului trec şi prin Moscova, pentru România va fi o adevărată provocare să creeze la Bruxelles o masă critică de susţinere pentru Republica Moldova.

Amploarea vizitei lui Traian Băsescu la Chişinău – preşedintele a fost însoţit de şase miniştri –, dimensiunea angajamentelor asumate cu acest prilej, în plan economic şi politic, mai ales pe direcţia sprijinului pentru proiectul european al Republicii Moldova, dar şi valul imens de simpatie cu care şeful statului român a fost întâmpinat la Chişinău şi la Cahul nu au trecut cu siguranţă neobservate la Moscova. Presa rusă apreciază unanim că asistăm la o creştere semnificativă a influenţei româneşti în Republica Moldova. Federaţia Rusă priveşte automat cu suspiciune orice interferenţă în ceea ce consideră a fi spaţiul său de influenţă, aşa-numita „zonă de vecinătate apropiată“. Iar ajutorul financiar de peste un sfert de miliard de dolari oferit recent de Statele Unite Republicii Moldova, în cursul vizitei lui Vlad Filat, noul premier de la Chişinău, la Washington nu face decât să alimenteze astfel de suspiciuni.

Dar va schimba oare vizita lui Traian Băsescu la Chişinău atitudinea în general rezervată din ultima vreme a Kremlinului faţă de noua putere din Republica Moldova? E încă greu de spus. După ce l-au abandonat pe Vladimir Voronin, e posibil ca liderii ruşi să aştepte ca funcţia de preşedinte, ocupată acum interimar de Mihai Ghimpu, să fie preluată de Marian Lupu, un om mult mai apropiat de Rusia decât de România, pentru a contrabalansa influenţa cercurilor proromâneşti aflate acum pe val. Cert este că Rusia dispune de o influenţă considerabilă asupra evoluţiilor de la Chişinău şi direct, dar şi prin intermediul unor parteneri de dialog „privilegiaţi“ din interiorul UE, între care Germania joacă un rol special.

Nimeni nu se îndoieşte de fapt