Trei monologuri îşi întâlnesc trecutul comun acolo unde alinierea planetelor îl favorizează, la intersecţia aceea dintre nesăbuinţă, curaj şi încredere, unde se naşte o mare prietenie. „Hoţii“ nu este un spectacol despre gangsteri, ci despre nişte „pungaşi“ mărunţi, care buzunăresc viaţa de toată sarea şi piperul pe care le are asupra ei.
Trei prieteni îşi amintesc cum au trăit, cum au iubit, cum au făcut sex, cum au fost mahmuri, cum unul dintre ei a fost acuzat pe nedrept de viol, cum unul dintre ei a tâlhărit nişte mafioţi de provincie, cum unul dintre ei a vomitat la picioarele unui mare savant, la o mare conferinţă universitară.
O piesă venită pe o filieră americano-irlandezo-română - David Mamet - Conor McPherson - Cristi Juncu. Acelaşi regizor român care a montat la Teatrul Act capodopera comică „American Buffalo" (care încă se joacă, după cinci ani de la premieră). De data aceasta, Juncu a regizat un spectacol prin care riscă mai puţin, dar la fel de agreabil. Producţia Teatrului 74 din Târgu-Mureş s-a jucat, săptămâna trecută, la Teatrul Act din Bucureşti.
Hoţi simpatici
Spre deosebire de cei trei şuţi rataţi din „American Buffalo", eroii lui Conor McPherson, dramaturg irlandez puternic influenţat de David Mamet, sunt oameni care nu mai teoretizează jaful, ci îl duc la bun sfârşit, unindu-şi cu mare simţ practic toate complicităţile. Cristi Juncu a ales o structură dinamică minimalistă, ţintuind cele trei personaje masculine pe o bordură, în poziţia „şezut", timp de o oră şi jumătate.
Însă textul, cu o oralitate care nu face niciun compromis, suplineşte pragmatic nevoia de mişcare. Personajele sunt imobilizate pe scenă, dar aleargă prin cuvintele lor. Piesa lui McPherson nu are în centru jaful, ci vieţile mici, dintr-o comunitate care nu oferă nicio speranţă. Furtul este doar un moment secundar, o diversiune la care meriţi să aju