PSD nu poate fi reformat, oricine l-ar conduce, pentru că PSD este reprezentativ pentru o anumită Românie, neschimbată în linii mari de cel puţin o generaţie.

Schimbări în PSD, lupte intestine în PSD, congres în PSD, reformă în PSD: după alegeri, presa a capătat un subiect gras de care nu se mai satură. Totul are însă un aer de déjŕ vu. La începutul lui 2005, după ce Adrian Năstase pierduse prezidenţialele, se juca aceeaşi piesă, cu personaje distribuite diferit. Şi atunci se vorbea despre reformă, despre un „nou PSD“. Reformele nu s-au produs însă cu Mircea Geoană în frunte, iar PSD a devenit tot mai vetust.

De fapt, nu ar fi posibil să fie altfel. Susţin că PSD nu poate fi reformat, oricine l-ar conduce, pentru că PSD este reprezentativ pentru o anumită Românie, neschimbată în linii mari de cel puţin o generaţie. Luaţi harta tuturor alegerilor generale şi prezidenţiale din 1992 încoace şi veţi vedea roşul dominând Moldova, Oltenia, Muntenia fără Bucureşti. Dimpotrivă, Transilvania, Banatul, Bucovina, Bucureştiul parţial şi zona limitrofă aparţin culorilor dreptei, fie că ea s-a numit Convenţia Democratică, Alianţa D.A. sau Traian Băsescu. Dar mergeţi mai departe. În 1989, localităţile în care, înainte de 22 decembrie, au avut loc mişcări de protest, de cele mai multe ori reprimate de autorităţi, s-au numit Timişoara, Cluj, Sibiu, Jimbolia, Arad, Oradea, Târgu-Mureş, Braşov şi alte oraşe mai mici, toate din Transilvania şi, bineînţeles, Bucureşti. Oraşele din Moldova, Muntenia şi Oltenia au rămas în aşteptare, urmând pasive evenimentele şi confirmând apoi puterea postcomunistă instalată.

Se spune că PSD e votat de o populaţie îmbătrânită şi asistată. Lucrul e parţial adevărat, dar constanţa repartiţiei geografice despre care vorbeam arată că e mai mult de atât. (În fond, proporţia de pensionari nu e mai mică în Ardeal decât în Moldova.) PSD (sau,