E drept că mileniul III nu fericeşte toată suflarea lumii. Cu tot progresul ştiinţei, cu triumful electronicii, cu binefacerile internetului, oamenii au infinite tristeţi şi nemulţumiri. Pare straniu, dar am remarcat că, la noi şi aiurea, anotimpul alb le amplifică; le reîmprospătează. Poate fiindcă iernile au dimensiunea lor tragică. Îngheaţă şi ascund fie ce trebuie, fie ce nu se cuvine, lăsând să se vadă numai neputinţele. Fără intenţia de a diminua frumuseţea veşmântului care ne-a fermecat copilăria, ne-a încântat adolescenţa şi ne procură starea de graţie, transcendenţa, fiorul metafizic - atât cât să ne mângâie cu încrederea că dincolo de viaţă se întinde eternitatea - sub pătura de omăt se închid multe căi; se ascund făţărniciile; se blochează traficul şi se fluidizează umilinţele la care sunt supuşi tot cei necăjiţi, neajutoraţi şi fără apărare. În spatele perdelei de ceaţă a iernilor noastre şi sub mantia fulgilor de zăpadă proliferează manipularea. "Dacă nu faci vaccinul pentru prevenirea gripei porcine, e posibil să mori!", decretează Ministerul Sănătăţii; "Dacă nu speli cu detergenţi trotuarul din faţa locuinţei, eşti pasibil de amendă", hotărăşte primăria, etc., etc. Nu ne-ar surprinde să auzim un slogan de genul: "Dacă nu mori în iarna asta, la primăvară nu mai e loc...!". Ştiţi de ce s-au înmulţit ameninţările şi manipulările în România, pe timp de iarnă? Pentru că nimeni nu ripostează. Oamenii ascultă, tremură de teamă pentru ziua de mâine, dârdâie de frig în staţiile de tramvai, se mulţumesc să tacă şi să se supună…vremurilor. Se îngrozesc la gândul că ar putea fi aruncaţi pe drumuri; prigoniţi. Interzişi. Şi asta numai şi numai pentru că suntem încă tributari mentalităţii regimului trecut. Mă întreb cum am reacţiona dacă, prin absurd, domnul Boc ne-ar cere să nu respirăm trei zile? Sau, tot prin absurd, ni s-ar adresa, imperativ, şi cu bune int