Un document din Arhivele MAE polonez aruncă o lumină nouă asupra evenimentelor din decembrie 1989 din România.

În istoria recentă a ţărilor Europei Centrale şi de Est există multe probleme neelucidate. Este posibil ca ele să fie la fel de multe ca şi cele din istoria comunismului, plină de secrete. În primul rând, mă refer la obţinerea averilor de către nomenclatura comunistă şi foştii ofiţeri de Securitate, la afacerile lor dubioase, în mod special la cele care indică reţele internaţionale. În afară de ele, există multe dosare politice, în continuare, neclarificate.

Unele dintre cele mai mari secrete din istoria României postcomuniste sunt legate de căderea lui Nicolae Ceauşescu. În ciuda încercărilor adesea eroice ale istoricilor şi publiciştilor de a cerceta şi descrie ce s-a petrecut atunci, aproape minut cu minut, multe chestiuni rămân sub semnul întrebării. Aşa se întâmplă, de exemplu, cu „fenomenul teroriştilor“, al luptelor haotice din cele mai mari oraşe ale ţării, care s-au desfăşurat în zilele de după 22 decembrie. În urma acestor lupte, aproape o mie de persoane au murit, iar peste două mii au fost răniţi. Acum se ştie că teroriştii nu au existat, că implicarea lor în aşa-zisa susţinere a lui Ceauşescu a fost doar o diversiune, iar victimele sunt singurele certitudini de pe urma haosului din decembrie 1989.

În timpul cercetărilor pentru cărţile mele, am lucrat în diferite arhive din mai multe ţări. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone conţin documente interesante pentru istoria României comuniste. Acolo am găsit documentul pe care-l publicăm în revista 22, document care aruncă o lumină nouă asupra întâmplărilor sângeroase din decembrie 1989 în România.

Documentul acesta, desecretizat în temeiul Legii din 22 ianuarie 1999 privind protecţia informaţiilor clasificate (art. 86 al. 2), reprezintă un mesaj cifra