Puţini cunosc "experimentul Zaica", mai mulţi au auzit de emisiunea "Copiii spun lucruri trăsnite", "dureros de comercială" pentru scopul exerciţiilor pe care el le-a inventat. Scornelile copiilor lui Zaica, de la desene la cuvânt, ar putea ocupa acelaşi loc cu operele de artă ale adulţilor şi ar putea fi obiect de studiu pentru oameni de ştiinţă. Timp de 45 de ani a fost un sâmbure al Mişcării de Rezistenţă. Dorel Zaica a supravieţuit prin inocenţa copiilor în nişte vremuri pline de interdicţii absurde, acum face la fel, "pentru că nu s-a schimbat nimic, s-au schimbat doar constrângerile". Lucruri pentru care, în inocenţa lor, copiii ne acuză de "nemaitrezire".
● Jurnalul Naţional: Domnule Zaica, timp de 40 de ani aţi pus întrebări, şi acum vin eu să vă întreb pe dumneavoastră, "maestrul întrebărilor"...
● Dorel Zaica: (râde) Nici o problemă, toată lumea întreabă...
● Jurnalul Naţional: Vin la dvs. într-o vreme în care învăţământul nostru este doar subiect de divergenţe politice şi cam atât, iar victimele sunt copiii. Avem elevi care cară în spate kilograme de cărţi, suprasolicitaţi, stresaţi, de dragul unei note. După ani de bombardament informaţional rămân cu un procent infim de informaţii utile. Dumneavoastră aveaţi un vis, să vedeţi în şcoala românească o disciplină de educare a creativităţii. Până în '89, asta era aproape o utopie, dar după asta v-a întrebat cineva de sănătate?
● Dorel Zaica: Viaţa în ambele perioade are multe elemente dureroase comune. Ideea cu exerciţiile de creativitate mi-a venit încă din '65, din anul debutului meu în învăţământ. Eram asaltat încă din primele momente de predare de campania de îndoctrinare, erau tot felul de teme impuse, în afară de cele din programă. Ne soseau cu o frecvenţă copleşitoare comenzi cu tentă politică pe care copiii erau puşi să le ilustreze. Plus, pentru mine, corvoa
