Un articol foarte serios dintr-o revistă americană serioasă (Barron’s) invocă la un moment dat gluma care circulă acum pe culoarele Casei Albe: „Când Obama a văzut ce a primit în gestiune, s-a hotărât să ceară renumărarea voturilor, poate Curtea federală va declara că a pierdut“. Nici o aluzie la misiunea imposibilă a flăcării violete de pe meleaguri mioritice.
Într-adevăr, situaţia economică a Statelor Unite nu pare să fi fost nicicând mai grea decât acum. Cauza fundamentală este diferenţa negativă dintre veniturile şi cheltuielile americanilor, ca şi a întregii Europe unite, de la nivel individual la nivel federal. Cifrele sunt de-a dreptul uluitoare. Datoria publică şi privată a SUA s-a dublat din 2000 până în prezent: de la 26 de mii de miliarde la 53 de mii de miliarde de dolari. Încercaţi să scrieţi cifra pe hârtie, apoi înmulţiţi cu 2,9 ca să vă dea în lei. Şi dacă nu aveţi nevoie de un extraveral ca să vă liniştiţi, atunci înseamnă că puteţi intra în politică.
Ca să avem totuşi un termen de comparaţie mai apropiat de noi, să spunem că datoria publică şi privată a SUA este de 375% faţă de PIB-ul anual (cu alte cuvinte, americanii au mâncat deja ceea ce vor produce până în septembrie 2014). Cu toate acestea, SUA nu stau chiar atât de rău ca alte state. Datoria publică şi privată a Marii Britanii este de 470% faţă de PIB, a Japoniei 460%, a Spaniei şi Coreei de Sud 340%, a Elveţiei 315%, a Franţei şi Italiei aproape 300%, a Germaniei 275% şi a Canadei 245%. Aşa-numitele ţări BRIC (bric înseamnă cărămidă în limba engleză), respectiv Brazilia, Rusia, India şi China, au datorii publice şi private sub 160% din PIB. Grecia, al cărei caz l-am discutat acum câteva luni în paginile GdS, are ceva peste 300%, dar Grecia are o situaţie particulară. Practic, această ţară depinde enorm de câte prosoape de baie şi farfurii spală zilnic, adică de fluxurile de turiş
