Pasiunea lui Samuel von Brukenthal pentru arhitectură, artă, grădini şi plante exotice a adus ecourile barocului până la capătul celălalt al Europei. Dacă secolul luminilor le aducea vienezilor măreţul Schonbrunn, în Avrig baronul îşi construia o reşedinţă de vară cochetă, un “Schonbrunn în miniatură”, cum îi spun astăzi avrigenii. Sursa: Andreea Dogar

Însă destinul pe care par să îl aibă multe dintre monumentele patrimoniului românesc avea să şteargă, una câte una, asemănările dintre palatul din judeţul Sibiu şi fratele său mai mare din Viena.

Edificiul, care a început să fie ridicat din anul 1760, are o clădire principală şi două aripi ce se deschid spre o grădină italiano-franceză simetrică. Conform concepţiei baroce, palatul a fost amplasat pe o colină, cu 15 metri mai sus decât parcul în terase: astfel, privirea vizitatorilor se pierdea printre arbori şi se obţinea iluzia optică a unei grădini nesfârşite, explică arhitectul peisagist Cornelia Feyer în studiul său "Grădinile lui Brukenthal".

Palatul de la Avrig în imagini

Obloanele din lemn vopsite în verde par să închidă şi acum în spatele lor o intimitate tihnită. În realitate, ele nu mai au ce să ascundă de ochii trecătorilor. Semnele bolii de care suferă palatul sunt vizibile de la intrare: tencuială căzută, pereţi sparţi, cenuşii sau coşcoviţi, cercevele roase de putregai.

Visul urât pe care îl trăieşte edificiul continuă şi în curtea interioară. Un foişor îşi întinde arcadele dezgolite din cărămizi maronii, fără tencuială, iar o parte din aripa dreaptă a palatului a îngheţat de sus până jos, închistată ca într-o membrană de ţurţuri grei, groşi cât braţul unui om.

Clădirea principală a reşedinţei de vară la începutul secolului XX

Credit: Fundaţia Samuel von Brukenthal

Clădirea principală a palatului