Sunt comentator si comentez orice. Din prima. Nu stau pe ganduri prea mult. De fapt, de cele mai multe ori nu stau deloc. Aflu ca Mutu a luat o pastila, ca ea continea nu stiu bine ce substanta, presa imi spune ca ceva interzis, si scriu cat pot de repede cat de tare s-a terminat cu Mutu. Inchid gura tuturor, a lui Mutu fiind de mult incremenita pe ultima liniuta, si ii dau verdictul final – terminat! expirat! falimentat!
Mai apoi, din plictiseala, cu evenimentele avalansa peste mine, nu stiu ce sa mai aleg. Sa scriu oare cat de c…t e ca fratele lui Basescu i-a botezat Formatia lu’ Bercea Mondialuuu sau, poate, cat de crestineste si profund uman e gestul omului. Un gest omenesc, atat de omenesc, chiar impopular, dar profund crestin. Am uitat – iubeste-ti dusmanul asa cum te iubesti pe tine insuti si apoi intoarce si celalalt obraz. Amin!
Pana sa se incheie ziua aud pe ultima suta ca Elenei Udrea i se pregateste o statuie de gheata. Dar ce spune ala “i se pregateste”, las’ ca stiu oricum eu mai bine – obsedatul ala ipocrit viseaza la asta, asta e tot ce asteapta, e fantezia lui. Maniaci lingusitori – toti astia care inchina marelui zeu chip cioplit sau desene sugestive cu trupuri de animale pe coline dealurilor Sucevei. Nici asta nu e bine, trebuie sa o spun apasat si colorat – lumea va aprecia lupta pentru adevar si libertate.
Uram cu totii ipocrizia, dar atat de rar avem timpul, disponibilitatea si sinceritatea sa ne intrebam daca nu cumva i-am cazut noi insine prada. Si chiar daca uneori am fi dispusi sa ne-o recunoastem noua, ar fi cu totul si cu totul penibil sa o facem si publica. Mergem mai departe si punem stampila pe urmatorul eveniment sau replica publica, dam verdictul primului suspect si comentam primii lucrurile cu siguranta pe care ne-o da imaginea pe care ne-am fabricat-o despre noi insine.
Maine promit ca o voi lua de la capat
