Străbătută de drumuri naţionale pe care călătoreşte în tihnă câte o căruţă cu fân, România este pitorească, dar nu are căutare pe piaţa turistică mondială.
E o iluzie să-şi închipuie cineva că, în lipsa unor autostrăzi civilizate, turiştii străini vor năvăli în România, oricât de dibaci ar fi proiectul de imagine care i s-ar asocia. Orice încercare de a lămuri motivele pentru care avem cea mai săracă reţea de autostrăzi din Uniunea Europeană poate porni de la aşa-numita Autostradă a Soarelui, aceea care leagă Capitala de litoralul Mării Negre.
Autostrada Soarelui
Importanţa proiectului a fost sesizată de comunişti, care au terminat prima bucată din drum, între Feteşti şi Cernavodă, în urmă cu aproape un sfert de secol, în 1987. Faptul că au rezolvat problema trecerii Dunării este esenţial pentru speranţa de a vedea finalizată construcţia. Lucrările au fost reluate, timid, după 1993, însă s-au oprit timp de cinci ani, din lipsă de bani. Reluat în 1998, proiectul a avut ambiţia de a fi finalizat în 2007. Trei ani mai târziu, această ţintă este depăşită de realitate. Noul calendar de promisiuni indică data de 2 mai 2011 ca fiind momentul împlinirii pentru Autostrada Soarelui.
Noua ţintă nu mai este ambiţioasă, ci realistă, deoarece guvernul are la dispoziţie un montaj financiar de susţinere a proiectului ale cărui costuri sunt estimate la 600 de milioane de euro. Autostrada Soarelui este una dintre excepţiile în care România a reuşit să obţină fonduri europene nerambursabile în valoare de 125 de milioane de euro, completate de un împrumut avantajos de 338 de milioane de euro acordat de Banca Europeană de Investiţii (BEI). Statul va cheltui imediat doar 136 de milioane de euro.
Faptul că autostrada care serveşte un traseu intens turistic a fost în impas descrie situaţia de ansamblu în domeniu, dominat de lipsa banilor, dar tarat de absenţa
