- Diverse - nr. 472 / 2 Februarie, 2010 Ultima zi a lunii lui Gerar a fost si ultima a cladirii de la numarul 26 de pe strada Cuza Voda. Acest fenomen al demolarilor este frecvent intalnit in peisajul nostru urban. Cele de fata nu sunt consemnate dintr-o anumita nostalgie fata de cladirea in discutie. Cine dispune de bani cumpara o cladire, o demoleaza, construieste alta si, in functie de destinatia sa, spera sa-si recupereze banii investiti in timpul cel mai scurt posibil. Faptul ca demolarea cladirii s-a petrecut in ziua de duminica, 31 ianuarie, din nou nu deranjeaza pe nimeni, doar faptul ca, la locul cu pricina, utilajul aflat in plina actiune de demolare a invaluit teritoriul intr-un nor de praf. Este o modalitate total neeleganta de lucru, am incerca sa apreciem, chiar sfidatoare la adresa populatiei si a locuitorilor din apropiere. Poate ca nu li se impun acestor genuri de lucrari anumite restrictii de protejare a mediului impotriva zgomotelor si a pulberilor emanate, dar ar fi cazul. Daca aceste conditii se impun cu prilejul acordarii avizelor de mediu, ar trebui verificate obligatoriu masura in care sunt respectate. Din cele pe care le stim, perimetrul in care se desfasoara lucrari de demolare trebuie protejat cu folii de material plastic pentru a nu polua mediul inconjurator. Sa avem in vedere si faptul ca s-a petrecut in zona centrala a orasului. PERECHEA DE GAURI Ca rod al unei "cercetari", suntem in masura sa va putem aduce la cunostinta ca am descoperit doua gauri de canalizare neacoperite, aflate cu "gurile" cascate in fata cladirii abandonate ce a apartinut de "Imatex". Este o certitudine ca gaurile in discutie au fost anterior acoperite cu capace, dar acestea din urma au constituit o ispita prea mare pentru cei care aduna obiecte de metal de pe raza orasului, in vederea valorificarii lor la firmele ce achizitioneaza deseuri metalice. Chiar daca