Mihai Alexandru şi-a dedicat 36 de ani din viaţă diriguirii Casei de Cultură a Sindicatelor. Puţini ştiu că a cântat în mai multe coruri, ba chiar a cochetat şi cu actoria.

Mihai Alexandru a venit la Casa de Cultură a Sindicatelor din Târgovişte în 1968, ca îndrumător cultural. Avea studii superioare de filologie şi, în urma unui examen, a primit avizul sindicatelor. Aşa a început totul. Din acel an, activitatea de la casa de cultură i-a ocupat aproape tot timpul. În 1974 a fost numit în funcţia de director. Vremurile erau altele atunci, la fel şi satisfacţiile profesionale. „Cetăţenii care sunt de vârsta mea sau mai tineri îşi aduc aminte că aveam o stagiune teatrală permanentă, cu marile instituţii teatrale din Bucureşti, Teatrul Naţional, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie şi din zonele limifrofe, din Ploieşti sau Piteşti. Cel puţin o dată pe săptămână erau două spectacole pe zi la care se epuizau biletele. Fără să intervenim noi. Aveam public şi la simpozioane”, îşi aminteşte directorul. Nostalgia acelor vremuri în care evenimentele organizate la casa de cultură erau apreciate mai mult reiese din cuvintele bărbatului: „necazul nostru este că activităţile culturale sunt din ce în ce mai rare. În momentul de faţă am început să pierdem teren. Noi dorim să ţinem vie flacăra culturii, chiar dacă pâlpâie”.

Locul de muncă, a doua casă

„Am program non-stop. Soţia nu se supără, că a lucrat şi ea în cultură şi ştie cum e”, spune Mihai Alexandru. După patru decenii, nu s-a plictisit de aceleaşi responsabilităţi şi continuă să-şi iubească serviciul, la fel şi locul de muncă. „Casa de Cultură a Sindicatelor e foarte primitoare de la primele raze de soare ale dimineţii, până apune soarele”, este de părere directorul. După o viaţă de muncă, singurul regret este că oamenii se îndepărtează de cultură şi că însuşi organizatorii de spectacole sunt uneori nes