"Gânditor psiholog", şef de partid, preşedinte de Consiliu Judeţean, afacerist, tenismen, constructor de poduri şi aeroporturi, masseur şi câte şi mai câte nu este Gheorghe Bunea Stancu! Evident, toate aceste fulminante succese nu s-ar fi realizat dacă personajul nostru pitoresc nu ar fi utilizat o serie de tehnici speciale printre care agramatisme duse până dincolo de suportabil, licitaţii bizare, invective etc.

Gheorghe Bunea Stancu reprezintă cazul tipic al individului neinstruit şi needucat care, fără a fi visat vreodată, s-a trezit brusc în vârful căpiţei de unde, privind de jur-împrejur, a constatat cât de mică-i lumea. De acolo, de pe cele mai înalte paie ale judeţului, s-a gândit să organizeze puţin treburile. Şi a luat câteva măsuri exemplare, aducându-şi în ajutor înjurătura, dispreţul şi forţa intimidantă a bădărăniei. El a introdus, astfel, în leşinata democraţie brăileană, sabotarea dezbaterii politice în spaţiul public. Oricine îndrăzneşte să spună ceva e făcut albie de porci şi ameninţat cu extincţia administrativă. Într-un spaţiu al ideilor, viziunilor şi argumentelor politice, Bunea Stancu aduce grosolănia de birt şi ţăţismul de coafor: pe Giana să n-o doară capul că nu mai ia plicul, Cibu e un bătrânel prăfuit, Costel Filip este dobitoc etc. Un al doilea element important în originala doctrină stanciană este reintroducerea "telefonului" în actul administrativ. Totul porneşte şi se opreşte doar dacă dă preşedintele telefon. O sumedenie de supuşi, proţăpiţi şefi prin instituţiile publice, stau speriaţi şi aşteaptă nu legi organice sau proiecte europene, ci telefonul lui Stancu. Un al treilea element, poate cel mai important, îl reprezintă exercitarea actului administrativ prin ocultarea legilor. Funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean nu presupune cine ştie ce hermeneutică, ci doar elemente de logică primară. Astfel, e simplu să înţelegi