Mai nou, „centrul vital” al politicii româneşti a devenit Poiana Braşov. Acolo, la înălţime şi la răcoare, partidele (importante) preferă să discute şi să dezbată viitorul lor şi al ţării. Singura excepţie este cea a maghiarilor, dar aceştia au propriile lor Harghita şi Covasna pentru a-şi aduna activul şi a-l pune la treabă.

Deci: PSD-ul, PNL-ul şi PDL-ul au simţit nevoia să-şi clarifice, în această perioadă, agendele de lucru. Şi au făcut-o, fiecare după cum a considerat: informal, formal sau amical. Cea mai „amicală” întâlnire a fost aceea a social-democraţilor: mobilizaţi de mobilizatorul Vanghelie, şefii de organizaţii s-au adunat, săptămâna cealaltă, pentru a discuta subiectul numărul unu: susţinerea perdantului Geoană pentru un nou mandat. Şi cum o asemenea reuniune trebuie să se lase cu nişte rezultate, dinamicul Niţă a anunţat triumfător: 39 de şefi de filiale îl susţin pe actualul preşedinte! În condiţiile acestea, ceilalţi (potenţiali) candidaţi ar fi trebuit să se retragă ruşinaţi de îndrăzneala lor. N-au făcut-o. Ba, dimpotrivă, chestia asta parcă i-a mobilizat. Rând pe rând, Mitrea, Diaconescu, Năstase şi chiar Andrei Alexandru s-au anunţat ca pretendenţi la titlu. Cu şanse diferite. Cert este că la Poiană s-a declanşat, practic, o campanie care în perioada următoare va atinge cote maxime – pe fondul contribuţiei ANI la clarificările necesare.

Dacă PSD-ul e în fierbere, PNL-ul se coace la foc mic. În aceeaşi ambianţă montană s-au ciocnit – fără scântei – taberele „Antonescu” şi „Tăriceanu”. Primul este tot mai sigur pe el – datorită recordului de 20% de la prezidenţiale (un record pur teoretic, neomologabil), în timp ce al doilea încearcă o formulă de rezistenţă pasivă (de ce să tot schimbăm statutul? – zice el, uitând că făcuse la fel când avea pâinea şi cuţitul).

În fine, PDL-ul este pradă celor mai intense preocupări de clarificare