Şi-a început cariera ca profesor de chimie, însă împlinirea şi-a găsit-o regizând teatru de păpuşi. La al 60-lea an din viaţă, atât al său, cât şi al Teatrului Puck, a adus clujenilor o piesă de excepţie.

Prima dată s-a îndreptat spre cariera didactică. A fost profesor de chimie în mai multe localităţi. În stagiul de la ţară, din Maramureş, a descoperit pasiunea pentru film. Când a revenit la Cluj, a trecut spre carierea artistică. S-a angajat ca şi corist în Corul Filarmonicii. Diploma de regizor de operă l-a ajutat să ajungă la Teatrul de Păpuşi Puck.

Avea antecedente, montase o piesă la Teatrul de Stat din Turda, când era încă doar profesor de chimie. Nu a tratat superficial profesia de dascăl: „Acolo eu dau examen pe scenă”. Încearca să condimenteze limbajul, chiar şi când subiectele nu erau foarte atractive: „Am găsti un mod de exprimare pigmentat, cu referiri culturale”.

A reuşit să convingă mulţi copii de ţărani să se ducă la liceu la oraş. Acum are o jumătate de normă la o şcoală gimnazială din Gârbău, aproape de localitatea în care şi-a construit casă, în afara Clujului.

Cea mai mare realizare din cariera sa o consideră proiectul demarat privind festivalul internaţional de păpuşi: „A fost ieşirea noastră în lume. Poţi să vezi şi să fii văzut”. Are o părere bună despre şcoala românească de teatru, chiar dacă în ultimii ani s-a cam exagerat cu numărul absolvenţilor.

A montat „Muzicanţii din Bremen“

A montat recent piesa „Muzicanţii din Bremen“, o adaptare după basmul omonim al fraţilor Grimm. Consideră că nu este o întâmplare că această piesă e montată în anul în care împlineşte 60 de ani, vârstă pe care o face şi teatrul: „Poate că aşa este dat să avem destinul legat unul de altul”. A intervenit în basmul clasic, internaţionalizând subiectul şi introducând şi nişte muzicanţi români în scenariu. @N_