- Editorial - nr. 473 / 3 Februarie, 2010 Am fost, de cand ma stiu, sunt si voi ramane si in viitor, cu toata fiinta mea, asa cum o fac de 47 de ani, un gazetar cu condeiul in slujba adevarului. Un dusman al rusinoasei indeletniciri a unor insi, numita vituperarea veninoasa, al cultivarii atacului din umbra, precum si al nepermiselor lovituri sub centura si al nedreptatilor facute unor oameni. Chipurile luate de lovirea unor intelectuali, nu putine la numar in perioada postdecembrista a prelungitei si originalei tranzitii romanesti, au fost si sunt, din pacate, diverse. Cu trecerea timpului ele s-au perfectionat, in functie de interese de grup, de scenarii si sfori trase din umbra, rocambolesti de-a dreptul uneori, dictate de multe ori si din "state majore" de sus instrumentate. Dovezi sunt, cat se poate de clare, schimbarile (inlocuirile, mai bine spus) din functii ale celor care au pierdut alegerile, cu aceia care au iesit, chiar la mustata, invingatori intr-o Romanie a paradoxurilor uluitoare. Si asta din patru in patru ani. Uneori chiar si mai des. Totul, in functie de cei care sunt la guvernare, care taie si spanzura, avand la indemana painea si cutitul. Sunt folositi, de multe ori, pentru jocurile de culise, pentru mismasurile politicianiste, fel si fel de pitarai, de insi dispusi sa execute ordine la comanda de partid, sa devina cat se poate de penibili in schimbul unui oscior de ros. Pentru ei, argintii Iudei conteaza! Sa fie nu doar 30, ci cat mai multi. Nu se spune, oare: "Scopul scuza mijloacele?" Ei sunt, de cele mai multe ori, experti in cultivarea dihoniei, a "blestemului dezunirii". Trebuie sa marturisesc, inca de la inceput, ca scriu aceste randuri cu sufletul bantuit de tristete. Sunt mahnit ca, iata, dispretuitorii meritelor reale, cu nonsalanta ingamfare, nedispusi vreodata sa regrete gesturile lor necugetate, bantuiti de paranoia postdecembrista