Când încă se auzeau acordurile finale la Hora Unirii, la Craiova începu iar sârba cu strigături tematice. 25 ianuarie 2010. Ziarele preluau la manşetă, televiziunile pe kroluri ştirea cum că Ştiinţa Craiova se mută la Drobeta Turnu Severin. O parte luă sârba-nainte, mânând-o spre Severin: „Foaie verde rozmarin/Mut Ştiinţa la Severin!“. Din partea cealaltă se-aude replica: „Lasă, lasă, că nu-mi pasă/Mâine-apare alta mai aleasă!“. Dincolo de această „ceartă oltenească“ (vorba lui Victor Papilian), dincolo de vinovăţii, nevinovăţii, reale sau inventate, există pentru ambii opozanţi prezumţia de ...vinovăţie! Am convingerea că ambii combatanţi sunt vinovaţi de... iubire pentru „campioana unei mari iubiri“, dar o iubire ... gestionată (ca să zic aşa) deficitar şi, cum de la iubire la râcă, la ură e un pas mic... Dacă mai există în suflete o cât de mică rezervă de iubire alb-albastră, senină, curată, adevărată, necuantificabilă în cifre de afaceri mai mult sau mai puţin perdante, în datorii mai mult sau mai puţin onorate, Craiova nu va pleca la Severin şi nici nu se va ivi altă Ştiinţă mai iubită. Se poate transfera o siglă, un banner, un antet, dar starea de spirit nu poate fi obiectul negocierii şi cu atât mai puţin al „transferului“. Ştiinţa Craiova nu este transferabilă! Noi, oltenii, oriunde ne-am afla, de la Craiova, Turnu Severin, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Slatina şi pân’ la Suceava, Satu Mare, Cluj sau Constanţa, am iubit de copii Ştiinţa Craiova sau, mai mult, cred că iubirea pentru fenomenul sportiv (şi nu numai) Ştiinţa este transmisă genetic! Dacă totuşi se va-ntâmpla „transferul“ la Severin, în semn de iubire pentru Ştiinţa noastră, a Craiovei, aduc aici un crâmpei de iubire alb-albastră, privită prin ochi şi suflet de copil. Pentru acest copil, oriunde s-ar „muta“ Craiova, pe orice loc s-ar afla în clasamente, Ştiinţa Craiova rămâne „campioana unei mari iubi