Am dat ca nesimtitul copypaste dintr-o carte care pare sa merite toata promovarea din lume: “Nekrotitanium”, de Planeta Moldova (Mitos Micleușanu și Florin Braghiș), cu desene de Roman Tolici. Am ales un fragment cu un portret nebun al unei doamne globale, Serafima Cozonac. Și aș mai spune doar că Planeta moldova e de departe cel mai reușit experiment literar, popcultural, cum vreți să-i spuneți al ultimilor 10 ani. Au găsit frormula de a face critica socială, fără ca ascultătorul sau cititorul să caște plictisit.

Deși foarte bătrînă, Serafima Cozonac avea un spirit de afaceri ieșit din comun. Nimeni nici nu bănuia că bătrînica aparent inofensivă conducea pe ascuns, de la ea din căsuţa de lut, o corporaţie gigantică, „Nekrotitanium Constructions Inc.”, un mastodont financiar aflat în creștere vertiginoasă. Cele peste 70 de fabrici de sicrie, 10.000 de magazine de pompe funebre, 30 de șantiere de extras marmură și granit pentru cripte și cavouri, 999 de cimitire, precum și cîteva mii de angajaţi, designeri de sicrie și cripte, firme de tuning funerar, numeroase asociaţii de gropari în cele aproape 100 de ţări din întreaga lume, toate segmentele corporaţiei funcţionau și colaborau ca ceasul, fără eroare, sub bagheta bătrînei geniale, care se ascundea noaptea în căsuţa ei ferită de ochii lumii, scotea de sub salteaua putredă laptopul Syntakt G9, se conecta la internet prin satelitul personal și, pe lîngă sutele de filme porno descărcate în timpul

liber, superviza și conducea corporaţia uriașă.

(…)

O altă ciudăţenie care i-a venit în cap bătrînei, în contrast total cu megaafacerile ei, era comerţul cu vată de zahăr la Polul Nord. Din această afacere controversată baba scotea cîte o sută de dolari pe an. Nesăbuinţa bătrînei se datora unei boli rare, „Sindromul aritmetic defazat”, cu care ea a fost diagnosticată pe vremuri la Costiujeni. Ace