Sir Terry Pratchett a făcut din Moarte unul dintre cele mai simpatice personaje ale cărţilor sale, dar a sfârşit prin a lua în serios scheletul cu coasă la purtător îmbibat cu umor şi ironie care apare în toate volumele din Lumea Disc.

Invitat să țină discursul de deschidere a celei de-a 34-ediții de onorare a lui Richard Dimbleby, veteranul jurnalist BBC, scriitorul britanic de fantasy cunoscut în aproape întrega lume a şocat asistenţa conservatoare britanică printr-o pledoarie senzaţională, dacă se poate spune aşa ceva, pentru moartea asistată. E drept, Sir Pratchett suferă încă din 2007 de o formă rară de Alzheimer, astfel că are un meci direct cu MOARTEA, cineva de genul masculin în cărţile sale, “deşi genul e o chestiune academică pentru un schelet în pelerină neagră”, care are în dotare o coasă, e însoţită de câţiva parteneri şi câteodată îşi permite chiar să angajeze câte un ucenic.

Discursul său a avut un impact zdrobitor, emisiunea BBC fiind, potrivit The Guardian, lider de audienţă, cu peste două milioane de telespectatori.

“Odată, când eram mic și mă jucam pe jos, în camera de zi a bunicii mele, am ridicat capul spre televizor și am văzut Moartea stând de vorbă cu un cavaler. Pe-atunci nu prea ştiam nimic despre moarte. Era o chestie care li se întâmpla hamsterilor sau papagalilor”. De data asta era chiar Moartea, cu coasă și cu o căutătură cumva plăcută. Nu aveam cum şti pe-atunci dar tocmai văzusem o secvenţă din filmul lui Ingmar Bergman “A şaptea pecete”, momentul în care cavalerul se angajează într-un dialog prelungit, şi fireşte faimosul joc de şah, cu domnul întunecat cu coasa, care atunci nu-mi părea deloc chiar așa de întunecat. Deşi implacabilă, pentru că ăsta e jobul ei, Moartea pare a nutri un soi de compasiune tainică pentru o rasă de creaturi care sunt pentru ea la fel de trecătaore ca efemeridele dar care nu se pot stăpân