In toata nebunia din ultimele zile, intre canonizarea lui Eminescu, marca Becali si brandul Ceausescu, dupa remarcile lui Mazare despre posibilul cancer al unei jurnaliste, vine avocatul familiei Ceausescu si ne spune la tv ca trebuie sa avem grija de acum de felul in care vorbim despre raposat. Pe scurt, sa nu mai spunem lucruri urate despre “fostul”, sa nu il mai facem scelerat, dement sau in orice fel de vine la gura si prin cap, pentru ca altfel, daca nu intelegem, familia si urmasii lui Nicolae Ceausescu s-ar putea sa ne actioneze in judecata si sa ne ceara despagubiri.

Dincolo de umorul negru si mai mult decat cinic al acestei declaratii, ramane supriza motivarii actiunii de chemare in instanta. Adica, de exemplu, daca il dau dracului post-mortem, il trimit direct in focul iadului, spun ca a fost un idiot scelerat si un cretin dement, pentru ce anume ma vor da, ipotetic vorbind, in judecata urmasii fostului presedinte al Republicii Socialiste Romania?

Pentru calomnie, pentru minciuni si raspandirea de informatii false, pentru lezarea dreptului la imagine sau pentru defaimare? In momentul in care se familia si avocatii lui Ceausescu se gandesc sa faca aceste afirmatii, nu spun ca poate nu e departe momentul in care vom afla ca cineva chiar a fost dat in judecata, ei nu mai poseda memorie, si-au sters-o total sau isi imagineaza ca atrocitatile regimului Ceausescu pot fi trecute doar la capitolul victime colaterale ale cladirii si propasirii Epocii de Aur?

Ceea ce nu inseamna ca, intr-o trista zi din viitor, nu este posibil ca numele lui Ceausescu sa trezeasca atat de multa nostalgie, incat majoritatea romanilor sa inceapa sa uite tot mai mult raul pe care l-a facut si memoria sa sa ii fie comemorata si aniversata cu onoare.

Absurdul se infiltreaza tot mai mult in realitatile de care ne izbim zlinic, fie ca vorbim despre sfintenia lui Emin