- Diverse - nr. 473 / 3 Februarie, 2010 Prezenta sa in invatamant este o mare putere de dezvaluire, starile sale nefiind reluate intr-o desfasurare previzibila. Pare ca acumuleaza, cu fiece clipa si cu fiecare cuvant spus elevilor, noi energii, iar acestia il sorb cu lacomie din ochi. Atunci, ochii invatatorului GHEORGHE PRECUP alearga disperati in stransoarea spatiului inchis al clasei, in timp ce elevii il fixeaza cu priviri dulci, tintuindu-l pe fundalul salii, masura a masurii lor… Glasurile copiilor ii staruie tot timpul in auz, iese repede din clasa dupa terminarea fiecarei ore, asteptand cu drag… reintoarcerea. Uneori trist, aude parca un tren alergand bezmetic in noapte, clantanindu-si osiile de zgura intunericului, il inabusa uruitul adanc si straniu al acelui tren, de parca ar fi trecut printr-un tunel in intregime de fier, si-l doare uruitul animalic si scrasnit al acestui mecanism de fier, insurubandu-se pe fier… Cu-n geamat surd si nesfarsit, are putinta sa se gandeasca asupra faptului ca e posibil ca tot ce face sa nu fie vis. O, viata asta! Poate ca nici nu a fost un vis, poate ca sub armura acelui spatiu fluid totul a ruginit si acum se aud scrasnetele vietii… tarzii. Se pare ca realitatea e la ea acasa, in toaleta de gala, e peste tot pe unde a trecut el, GHEORGHE PRECUP, in acele zile obositoare si lungi, de mana cu zeci de generatii. Stie ca alaturi de copii incepe sa straluceasca, gesturile lui capata semnificatii imediate si-si pregateste adevarata aparitie cand, odata rostita o replica, se arunca intr-o valtoare, traind totul cu disperare, mergand si razand, tipand si tacand sau asteptand, cu o intensitate uluitoare, cu un fel de explozie interioara… Astfel, dascalul PRECUP trece dincolo de personaj, se inalta deasupra lui. Deseori simte ca se poate agata de vulnerabilitatea lui, incepand sa-ti vorbeasca, rasturnand un potop de cuvinte, pate