Un reporter de la „New York Times“ a reuşit să pătrundă în mijlocul hackerilor chinezi. Legiunile de atacatori cibernetici şi-au făcut academii, predau cursuri şi vând manuale de hacking.
A pătrunde în calculatorul altcuiva pentru a-l bloca ori a extrage informaţii personale a devenit, în China, un fel de „sport naţional". De cele mai multe ori, şi bine plătit, notează cotidianul „New York Times", al cărui reporter a reuşit să pătrundă în acest mediu închis şi să-i urmărească pe hackerii chinezi la treabă.
Nu există încă studii câţi dintre cei 380 de milioane de internauţi chinezi ar fi piraţi ai spaţiului virtual, însă lucrurile sunt din ce în ce mai organizate. Există conferinţe ale hackerilor, academii de studii pentru hackeri, reviste „de profil" care oferă ponturi despre cum să spargi un computer ori să construieşti un virus troian, pas cu pas.
Job de noapte pentru Majia
Majia este doar unul dintre ei. Cu câteva apăsări rapide de taste, chinezul îi arată reporterului lista de victime. Doar săptămâna trecută a reuşit să creeze o „capcană" în care s-au prins peste 2.000 de oameni - chinezi şi utilizatori din străinătate - şi care i-a permis să preia controlul asupra calculatoarelor lor şi să extragă parolele conturilor lor bancare.
Pe care nu le valorifică singur, ci le vinde. Îi face şi o demonstraţie adhoc: sparge site-ul unei companii chineze, apoi creează un site paralel, pe care îl ştampilează ca fiind „piratat". Majia este licenţiat în inginerie, are o slujbă într-o agenţie guvernamentală, dar şi un"job de noapte": hackingul.
„Cei mai mulţi dintre hackeri sunt leneşi. Doar puţini dintre noi pot să scrie într-adevăr coduri. Asta e partea grea", destăinuie Majia.China are legiuni întregi de hackeri la fel ca Majia, care fură informaţii bancare, spionează marile corporaţii ori chiar declanşează atacuri cibernetice asupra alt
