Nu pentru că fură de fiecare dată când li se iveşte ocazia. Am ajuns, din păcate, la concluzia că hoţia şi minciuna nu fac parte din anormalitatea societăţii româneşti, ci dau măsura normalităţii.
Nu ştiu dacă s-a realizat vreun studiu pe această temă, însă tind să cred că mult peste jumătate dintre noi ar fi tentaţi să bage mâna în buzunarul statului - adică în banii comunităţii - dacă ar avea siguranţa că nu vor fi prinşi niciodată. Să te eschivezi de la plata taxelor şi impozitelor e tot o formă de furt din banii comunităţii, până la urmă. Şi o face majoritatea patronilor români, o fac toţi profesorii care dau meditaţii în particular, uitând să treacă pe la Fisc să-şi declare veniturile, ai face-o, probabil, şi tu dacă te-ai afla în situaţia unuia dintre ei, fiindcă aşa face toată lumea, nu? Sunt acestea motive de dispreţ? Cei aflaţi în situaţia cu pricina au, cred, zeci de argumente ca să-ţi demonstreze că nu. Prin urmare, nu hoţia îi face detestabili pe politicieni, din punctul meu de vedere. Este, până la urmă, aproape un dat al sorţii să fii furat dacă trăieşti în România. Nu are rost să mai fii stupefiat când auzi de licitaţii trucate şi de felul în care reprezentanţii autorităţilor statului fură de rup ori de felul în care stau impasibili când alţi reprezentanţi ai autorităţii statului fură de rup. Fii sincer cu tine şi recunoaşte că ştiai că or să te fure chiar şi când ai pus ştampila pe numele lor.
Nu-i detest nici pentru faptul că ne mint de fiecare dată când interesul le-o cere. E limpede că, în prezent, adevărul nu poate fi roz. Că adevărul, oricum ar fi spus, nu poate decât să doară. Că nu poţi primi o veste bună acum, decât dacă este o minciună. Şi că nu ai da votul nimănui dacă ţi-ar spune adevărul, negru şi urât, în faţă. Un pensionar nu l-ar vota pe ăla care spune "nu o să majorez pensiile!", un profesor nu l-ar vota pe ăla c
