Senatorul Urban (are nume de agent sanitar) a propus ca jurnalistii sa depuna declaratii de interese si a devenit in cateva minute unul dintre cei mai injurati romani. A comis ceea ce goarna lumii libere de pe Dambovita nu tolereaza: sa-i incalce vreun muritor dreptul la autoreglementare.
Intrebarea este asta: cand va ajunge autoreglementarea, o gaselnita de imagine pe care numai tampitii, sau cei interesati sa asterne perdele de fum, sau naivii pot sa o inghita fara indigestie, la performanta de-a schimba damful cu petale de roze?
Cand va binevoi breasla, fireste. Care n-a demonstrat, insa, ca are capacitatea sa-si gaseasca o singura voce, sau doua care sa nu se pandeasca pe la colturi ca sa-si ia gatii, apte sa aseze sub patrafir purtatorii de condei si de laptop, si apoi sa-i trimita in lume cu stampile, sa-si gaseasca paine.
Asa ca a venit un nene - daca aveam posibilitatea, o faceam eu demult - care a spus o chestie desteapta: ia sa vedem noi daca printre fecioarele care tipa din turn ca le-a violat zmeul nu se ascund si niste madame.
Jurnalistii care s-au scuturat de scarba la ideea ca i-ar putea cineva intreba ce-au facut in ultimii ani au adus un argument: ei presteaza o activitate cu venituri din surse private, or ANI are in competenta doar persoanele care exercita functii si demnitati publice. In plus, exista organizatii nonguvernamentale care lupta ca presa sa-si sporeasca credibilitatea si dezvaluie cine sunt actionarii industriei, deci n-ar fi nevoie de alte instrumente.
Cu ANI sau fara ea, jurnalismul din Romania nu-i departe de fabula "Lupul moralist". Atata vreme cat exista beneficiari ai banului public (firme de productie video sau consultanta in materie de securizat frontiere, de pilda) care n-au trecut printr-o competitie de oferte, si au profitat de lungimea condeiului pentru a fi intreba
