Autoînfiinţându-se intempestiv la Parlament, Emil Boc le-a ţinut pe rând lecţii senatorilor şi deputaţilor. Două discursuri peltoase – de fapt, reluări de fraze din altele, recente. Priorităţile guvernamentale? Prea puţin racordate la urgenţele ţării, mai ales la cele ale economiei reale, singura capabilă să o scoată din marasm. Dimpotrivă, continuă să se ignore acţiunile pragmatice din restul UE, de stimulare eficace a firmelor private şi a consumului.
Ce înseamnă rapida “modernizare a statului” în viziunea lui Boc? Înseamnă reforma sistemului de pensii. Adică o certă înrăutăţire a vieţii vârstnicilor, cu excepţia celor pensionanţi în număr mare încă de tineri din SRI şi alte servicii secrete sau represive, care-şi vor păstra privilegiile. Mai înseamnă Legea responsabilităţii fiscale, care va viza tot zona privată şi nu marii datornici cu capital de stat. Lege care nu explică de ce, de un an la putere, Boc n-a făcut nimic spre a scoate la suprafaţă economia gri, deşi avea şi legi, şi inspecţii (ANAF, GF etc.). Înseamnă şi încă o Lege a educaţiei, după cea asumată anul trecut, sever criticată de societate şi respinsă de Curtea Constituţională. Dar mai ales, s-a dat Boc de gol, înseamnă reducerea numărului de parlamentari şi desfiinţarea Senatului. Desigur, prin grabnica revizuire a Constituţiei. Evident – deşi e comparabilă cu alte state UE – România poate renunţa la circa 200 de parlamentari. Restul însă ar putea lucra în două Camere, cum e şi trendul UE. Dar un Parlament slab ca structură şi componenţă e extrem de convenabil unor pofte discreţionare, dacă nu totalitare... Una peste alta, lui Boc i se întâmplă să vorbească- n somn şi să viseze frumos, în timp ce românilor le-a pierit somnul de grija zilei de mâine.
