Fetele care răspund la un hotline pentru copii împart cu aceştia toate durerile, de la divorţul părinţilor până la notele mici. Nouă femei tinere din Bucureşti joacă rol de mame pentru copii din toată ţara, zilnic, în trei schimburi a câte patru-şase ore. Ele răspund la numărul 116.111, Telefonul Copilului.

Nicoleta, Mădălina şi Daniela se numără printre cei nouă consultanţi ai organizaţiei neguvernamentale Telefonul Copilului şi se ocupă chiar cu ceea ce spune numele asociaţiei: vorbesc la telefon cu copiii. La numărul gratuit 116.111, cei mici sună pentru orice: pentru că sunt bătuţi, ori pentru că părinţii divorţează, dar şi pentru a se lăuda cu ce note au mai luat la şcoală ori cu ce desene animate au mai văzut.

VEZI GALERIE FOTO

Telefonul zbârnâie de câteva sute de ori pe zi în cămăruţa mică, de patru metri pe şase, din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti. Aici încap trei birouri, câteva rafturi cu cărţi, o masă şi multe plante cu frunze mari. Pe pereţi, postere colorate vesel. La birouri, trei fete, trupuri fine strânse în blugi, cu părul blond, lung sau înspicat.

Sună. „Telefonul Copilului, bună ziuaaaa...". Vocea Danielei Dobrin a coborât uşor precipitat la început, după care a urcat luminos la „ziuaaa...", ca să invite la taclale.

„Ce mai fac eu? Fac bine. Dar tu? Despre ce vrei să vorbim?". Daniela încearcă să-şi dea seama dacă are de-a face cu un caz grav sau cu un copil care a sunat pentru că nu avea ce face.

„Unde sunt părinţii tăi?", întreabă fata. „Dorm!", vine răspunsul. „Uneori sună doar pentru că se plictisesc", ne spune Cătălina Florea, directorul executiv al organizaţiei.

„Clienţii de la Telefonul Copilului sună de oriunde şi pentru orice motiv, ca să spună un fleac de-al zilei, din cele pe care le împărtăşeşti cu sora mai mare sau cu prietena. „Ne sună şi din pauza de la şcoală. Număr