Dragă Cristina Hoffman, ultimele anotimpuri au marcat la noi ratarea în serie a unor festivaluri de film, excepţiile care confirmă regula fiind TIFF-ul de la Cluj şi ASTRAFilmFest de la Sibiu. În vara trecută, am intitulat o pagină de revistă Disidenţă critică estivală la IPIFF Mamaia-Constanţa, în urma palmaresului aberant stabilit de juriul respectiv, iar apoi a trebuit să recurgem la citirea ironică a inţialelor româneşti FIFI ale Anonimului de la Sfîntu Gheorghe-Deltă – „Fifi cinefila“ – , în scrisoarea deschisă către patron, preferînd în titlu iniţialele englezeşti: „Criză pozitivă“ la IIFF Anonimul 6? În toamna trecută, despre festivalurile ratate la Iaşi şi Arad, i-am lăsat pe alţii să scrie, în alte publicaţii, spre a nu friza ideosincraziile, prin răspomenirea unor vedete festivaliste, precum Cătălin Saizescu sau Cornelia Paloş. Iar acum, în miez de iarnă, în ajunul deschiderii ediţiei a doua a „evenimentului cinematografic“ (cum vă autointitulaţi foarte vag) de la Sinaia, am primit prin e-mail următoarea estimare anticipativă: „Un festival care nu interesează pe nimeni şi are o proastă vizibilitate şi promovare“. Cine a scris asta? Permite-mi să menajezsursa. Că „nu interesează pe nimeni“, pot să-mi explic prin faptul trist că filmul documentar e un produs care preocupă încă foarte puţină lume, în sălile de cinema. În ce priveşte „vizibilitatea“, am avut totuşi nişte parteneri media importanţi, printre care Realitatea TV, Radio România Cultural, Money Channel. Din păcate, faţă de anul trecut, am pierdut din motive financiare parteneriatul cu Discovery Channel. Dar textele promoţionale citite prin e-mail erau ele însele cam improprii pentru un festival de film. Textele au fost făcute în urma discuţiilor cu partenerii. Se poate însă vorbi de o „proastă promovare“ pe plan local, fiindcă noi am tipărit din decembrie 10.000 de foi volante, care