"Prin nu ştiu ce mecanism decizional şi de găndire, Ministerul Apărării a blocat în ultimii trei ani toate programele majore de înzestrare. Primul, poate cel mai important pentru militarii din Afganistan, cel privind transportoarele blindate Piranha. S-au găsit tot felul de scuze, chichiţe şi tertipuri pentru ca primul lot de 30 de vehicule să nu fie livrat integral în teatru"

Anul de criză economică 2010 surprinde România cu cea mai consistentă participare militară în teatrele de operaţiuni externe. Cheltuiala, nu mică, făcută cu acest gen de contribuţie, are o relevanţă strategică indiscutabilă. Şi o contribuţie foarte serioasă la profesionalizarea militarilor români. Dacă efortul financiar într-un an dificil se justifică pentru profilul de stat puternic în interiorul Alianţei Nord Atlantice, o altă componentă afectează serios misiunile militarilor: înzestrarea.

Cei peste 2.300 de militari aflaţi în misiune voluntară în Afganistan, Irak, Balcanii de Veste şi alte zone fierbinţi sunt dotaţi cu tehnică învechită. Ea nu corespunde normelor de protecţie care se impun în zone atât de periculoase. Dispozitivele explozive improvizate, atacurile cu maşini capcană şi alte ameninţări de acest gen s-au înteţit dramatic în ultima perioadă. Acţionând în zona foarte expusă, din sud-estul Afganistanului, românii fac faţă cu dificultate unor misiuni complexe. Dacă angajamentul noastru a fost să mărim contingentul din această ţară pentru că NATO cere imperativ acest lucru pe fondul degradării grave a situaţiei de securitate, responsabilitatea privind protecţia militarilor români n-a fost încă asumată şi îndeplinită.

Prin nu ştiu ce mecanism decizional şi de gândire, Ministerul Apărării a blocat în ultimii trei ani toate programele majore de înzestrare. Primul, poate cel mai important pentru militarii din Afganistan, cel privind transportoare