S-a sfârsit mandatul lui Eugen Nicolaescu la Ministerul Sanatatii. S-a sfârsit si mandatul lui Ion Bazac la Ministerul Sanatatii. S-a sfârsit si mandatul de interimar a lui Videanu de la Ministerul Sanatatii. Si ca la orice schimbare de ministru, lumea asteapta într-o îngrijorare încremenita miscarile succesorului. Miscari, mutari, care oricât de inspirate vor fi, pentru unii, tot nu vor multumi pe toti. Noul ministru mosteneste un sistem târât, un bolnav cronic, ale carui gauri sunt atât de numeroase si de mari, încât pur si simplu are nevoie de forte supranaturale sa puna ordine în domeniu. Întotdeauna m-am întrebat de ce si-ar dori cineva, un om politic sau nu, sa obtina portofoliul unui minister eroziv din punctul de vedere al imaginii si m-am gândit ca trebuie sa fie o persoana ori foarte dedicata profesiunii de medic, ori foarte motivata pentru a accepta un mandat la Sanatate. Cum Nicolaescu, Videanu, dar si ministrul Cseke nu au treaba cu aceasta profesie de medic, las la latitudinea cititorului, raspunsul la aceasta întrebare.
Genul de masuri cu taxe suplimentare, cum sunt taxa pe shaorma a lui Attila Cseke, taxa pe viciu a lui Nicolaescu, sau coplata ministrului Bazac, vor aduce niste banuti, poate, catre sistemul de sanatate. Dar nu suficienti.
Oricum, noul ministru va avea de îndreptat multe. Indexul european de sanatate ne claseaza pe ultimele locuri. Subfinantarea, politizarea si lipsa de transparenta sunt numai câteva din tarele sistemului. Alocarea unui procent mai mic de 6% din PIB pentru sanatate face ca bugetul sa para mizer în comparatie cu finantarea acordata de tarile europene care ajung la 12 – 13%. Lipsa unei legislatii clare pe multe segmente si în special pe cel al spitalelor, multe dintre ele falimentare, dar si lipsa unui pachet explicit de servicii medicale pe care statul îsi permite sa le acopere integral prin asigurarea so
