Degeaba ai bani dacă n-ai şi nervi. Ca să duci tot procesul până la capăt îţi ia câteva luni. Apoi o viaţă întreagă eşti sclav pentru două cărămizi. Şi te pricopseşti şi cu un car de nervi. Sunt un prost. De fapt, eu fac cât doi proşti. 2 în 1 scrie pe mine, exact ca pe cutia de şampon cu balsam. Prima oară sunt prost, pentru că mi-am luat casă, deşi piaţa imobiliară este în prăbuşire. Era atât de sus încât nici acum, la un an de la instaurarea crizei economice în România, n-a ajuns la pământ. Preţurile sunt nişte paraşute care încă mai plutesc în aer. A doua oară sunt prost, pentru că, în cele şase luni în care m-am bătut cu bănci, notari, instituţii ale statului şi constructori, puteam să scriu lejer o carte. Pe copertă aş fi pus următoarele cuvinte: "Prima Casă". Un program de Emil Boc, o carte de Sorin Anghel.
DIN BANCĂ-N BANCĂ
Imediat ce s-a lansat programul "Prima Casă" am dat fuga la banca aia la care am card de salariu pentru a vedea cum fac să-mi cumpăr o casă beneficiind de minunatele facilităţi acordate de Guvernul Boc. O absolventă de ASE proaspăt măritată a început să îmi pună tot felul de întrebări, să-mi facă un "scor" şi să-mi spună că mă încadrez la suma maximă - 57.000 euro - fără să o mai implic în credit şi pe soţie. Când am început să le duc "docomentile", aceeaşi doamnă începea să strâmbe din nas.
M-am convins că ăştia nu sunt oameni serioşi, aşa că mi-am luat soţia de mână şi am început să colindăm pe la fiecare bancă. Timp de două săptămâni, în fiecare zi am mers la câte o bancă. Devenisem expert bancar, dar aveam o problemă. La multe bănci, angajaţii strâmbau din nas când aflau că am un contract pe drepturi de autor. O imbecilă m-a întrebat câte cărţi scriu pe an, iar alta a crezut că sunt de la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
CHICHIŢA SALVATOARE
În timp ce umblam după mil
