Condamnarea la inchisoare ferma a unui primar in functie, si inca a unuia apartinand partidului aflat la putere, ar trebui sa fie un semn ca lupta anticoruptie are, in sfarsit, rezultate palpabile in Romania. si probabil ca asa si este, din perspectiva obiectivului ridicarii stigmatizantei monitorizari la care UE supune justitia romana.

Numai ca eu, vesnic nemultumit, cred ca (nici) in cazul Gutau justitia nu si-a indeplinit menirea sociala. Aceasta este, in primul rand, de a disuada omul de rand de la incalcarea legii. Pentru asta, este nevoie sa convinga publicul ca orice faradelege este implacabil urmata de pedeapsa si ca judecata este intotdeauna cea dreapta. Cetateanul, pentru a se simti in siguranta, are nevoie de certitudinea ca exista institutii capabile sa judece drept, indiferent de pozitia sociala a impricinatului si de umorile judecatorului.

Or, cat de convinsi putem fi de justetea sentintei atunci cand doua instante il achita pe inculpat si a treia (e drept, cea suprema) il condamna, toate judecand aceleasi probe? Nu seamana toata povestea mai mult cu metoda smulgerii succesive a petalelor unei flori, pentru a afla daca "ma iubeste, nu ma iubeste"? Daca adaugam ca ultima sentinta, cea definitiva, a fost luata prin votul a doi dintre judecatorii completului, in timp ce al treilea a optat pentru achitare, cine ar putea sa bage mana in foc ca in acest caz s-a facut cu adevarat dreptate?

Cazul flagrantului din 2006 a fost intens mediatizat, indeosebi in presa valceana. Cu toate acestea, doi ani mai tarziu, Mircia Gutau, dupa ce petrecuse cateva luni in arest, castiga un nou mandat de primar din primul tur al alegerilor locale. Zilele acestea, dupa pronuntarea sentintei definitive, aflam ca mii de cetateni ar fi semnat o petitie prin care se cere acordarea titlului de cetatean de onoare al orasului Ramnicu Valcea pentru acelasi Mirci