Molinero spune că nu mai vrea să plece din România şi a aflat ce le trebuie roş-albilor ca să iasă campioni
Adus în iulie anul trecut ca una din "bombele" pieţei de transferuri - doar jucase la Atletico Madrid! -, Francisco Molinero s-a adaptat destul de greu în Ştefan cel Mare. Fundaşul dreapta de 24 de ani şi-a revenit însă încet-încet, a început să prindă tot mai des un post de titular, iar acum a abandonat visul revenirii în Spania natală şi vrea cu orice preţ să cîştige titlul cu Dinamo.
- Cum e în cantonament, Paco? Diferenţe mari faţă de Spania?
- Eu mă simt bine, muncesc, îmi place asta. Oriunde în lume, ca fotbalist trebuie să alergi, să baţi mingea, să transpiri.
- Mai vrei să pleci?
- Nu. Nu mi-a fost chiar uşor, însă băieţii m-au ajutat să mă integrez. Am venit să iau titlul şi asta voi face! Dinamo e un club mare, grandios şi trebuie să fim campioni!
- Mai sînt şanse?
- Diferenţa de 7 puncte nu e imposibil de recuperat. Ne trebuie inteligenţă, muncă şi noroc.
"Primul cuvînt în româneşte? O prostie!"
- Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit la Dinamo?
- "Minunea de la Liberec", clar! Am fost actor în acea piesă de vis, a fost unul dintre cele mai frumoase momente din carieră de pînă acum.
- Cu limba română cum te descurci, care e primul cuvînt pe care l-ai învăţat?
- (rîde) Nu pot spune ce cuvînt, e o prostie, nu se poate zice. E ruşine! Dar mai ştiu şi alte vorbe de-ale voastre, mult mai frumoase. Voi continua să învăţ.
- Te uiţi la telenovele ca să mai prinzi cîte un cuvînt, două?
- Nu, nu. Ştiu că românii se mai uită la astfel de filme ca să înveţe spaniolă, dar eu învăţ de la colegi. Mă conversez cu Claudiu Niculescu, cu Marius Niculae, cu Boştină.
- Cît ai de gînd sau cît crezi că vei rămîne la Dinamo? @
