Nu. În ciuda a ceea ce își închipuie unii și alții despre mine, vreau să vă asigur că scopul vieții mele nu este să mă distrez pe seama funcționarilor din Primărie. Alte lucruri îmi fac viața frumoasă. Altele sunt visurile mele. Măcar de m-ați crede… Singura întrebare pe care nu mi-am pus-o însă e dacă nu cumva unii dintre angajații Primăriei își doresc să devină vedete. Pentru că, de fiecare dată când eu ajung acolo, la ei, la Primărie, ei fac tot ce le stă în puteri pentru a ajunge aici, la mine. Pe blog. Și apoi în ziar.
Așadar. Să recapitulăm actele I și II. Pe 26 august 2009 am depus o cerere pentru un loc de parcare pe strada Donath, în jurul numărului 170. La începutul lunii septembrie 2009 am primit un răspuns negativ, pe motiv că nu mai sunt locuri de parcare în zonă. Pe 15 septembrie 2009 m-am dus la Primărie pentru a-i atenționa că sunt locuri de parcare în zonă și să trimită un inspector pe teren să verifice. Am fost refuzat. M-am înscris în audiență la primarul Sorin Apostu, dar pe holurile Primăriei l-am întâlnit pe viceprimarul Radu Moisin, care m-a recunoscut și căruia i-am povestit problema. L-a chemat ”la ordine” pe șeful Serviciului Parcări, Florin Bugnar. Două zile mai târziu, pe 17 septembrie, în urma verificărilor de pe teren, Florin Bugnar m-a sunat, spunându-mi că, într-adevăr, în zonă mai există 14 locuri de parcare, dar care nu sunt încă marcate. Că în momentul în care vor fi marcate voi primi loc de parcare și că nu mai trebuie să depun o altă cerere în acest sens, urmând să fie luată în considerare prima cerere.
Mai pe larg, puteți citi prima parte a jurnalului ”Cum obții un loc de parcare de la Primărie” (actele I și II), aici:
Buuun… Nu-mi rămânea decât să aștept ca cei de la Serviciul Circulație să marcheze locurile de parcare. Actul III. ”Uraaa! Există locuri de parcare!”
(În care reintră în scenă inspectorul d
