Am mai avut discuţia asta, cu ceva vreme în urmă, în altă parte. La fiecare schimbare de după alegeri, o serie de posturi sînt vizate de cei noi veniţi la putere. De obicei, aceste posturi sînt cele pe care s-au făcut numiri pe criterii politice. Aşa e peste tot în lume. Cînd se schimbă preşedintele la Casa Albă, cîteva sute (mii?) de funcţionari îşi fac bagajele şi pleacă acasă. În locul lor vine acelaşi număr de noi funcţionari. În general, în zonele rezidenţiale din Washington DC, o dată la patru ani se schimbă chiriaşii în cîteva sute de apartamente. Este un fenomen firesc. Niciunul dintre cei care vin pe criterii politice nu-şi imaginează că ar putea rămîne în serviciu, în mandatul următorului preşedinte, pe criterii de performanţă.

Asta se întîmplă cam peste tot în lume. Şi se întîmplă şi la noi. Ţine de normal, ca să zic aşa. Dar la noi se întîmplă ca unuia numit pe criterii politice să-i placă aşa de mult postul în care a fost pus, încît să dorească să-şi păstreze scaunul şi după aceea, deoarece, între timp, a devenit foarte competent. Nu se face să schimbi un specialist! Unul dintre cele mai clare exemple a fost, acum cîţiva ani, cel al lui Valentin Nicolau care, după ce a ajuns preşedintele TVR direct din biroul lui Năstase, a considerat că este un om de televiziune de neînlocuit. Cînd am scris asta m-a ameninţat că mă dă în judecată. Şi ar mai fi cazuri de acest fel. Ultimul este cel al lui Marius Oprea, pus în funcţie la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului de Tăriceanu, pe criterii politice. De altfel, atitudinea politică a lui Marius Oprea a fost transparentă pe durata mandatului său. Ba chiar ameninţă de ceva vreme cu o biografie nu tocmai amabilă a lui Traian Băsescu. Care, reamintesc, a cîştigat ultimele alegeri. Mai nou, Marius Oprea este apărat pentru competenţele sale, pentru profesionalismul său, şi unele voci cer păstra