Sa te plimbi în februarie pe trotuarele din municipiul Târgu-Mures este o adevarata aventura, mai ales daca n-ai patine, sau mai rau, n-ai trotuare, sau si mai rau, risti sa te trezesti cu un turture de un metru în cap. Desi este responsabilitatea asociatiilor de locatari si a firmelor de a îndeparta zapada (pâna nu se face gheata) din fata imobilelor, matura si lopata par sa zboare deasupra mintilor încetosate ale acestora din urma. Rezultatele sunt mai mult decât sesizabile, alunecoase chiar. Sute de târgumureseni, care nu au beneficiat de patine pentru gheata, au ajuns la ortopedie cu mâini si picioare rupte în aceasta iarna.
Acum câteva zile ma amuzasem de un anunt lipit pe o institutie „Atentie, cad turturi”. Zâmbetul mi-a fost taiat atunci când m-am uitat în sus, ingrozita fiind de turturii de aproape un metru ce-mi zâmbeau parca, gata-gata sa cada. Vina nu puteam sa o arunc pe nimeni, pe moment, poate doar sa le multumesc celora ce m-au atentionat, atât pe mine cât si pe sutele de trecatori. Aventura mea de ieri a continuat. Dupa ce am patinat de câteva ori, riscând sa-mi disloc coloana în „abtinerea” de a nu cadea, mai era sa fac si-un atac de cord în intersectia strazilor Marasti si Eminescu. stiti voi, strada fara trotuar pe-o parte, ce se sfârseste în coltul de dupa care nu se vede nimic. Aiurita si satula de patinat am „coborât” pe strada pentru a ma trezi între doi soferi nervosi ce ma claxonau de mama focului. Ma întrebam a cui vina a fost? A mea, ca n-am avut trotuar si ca eram aiurita? A soferilor, care ar fi trebui sa ma-nteleaga (ca-s oameni si ei), a strazii oloage de-un trotuar sau a…?
M-am blocat în propriile-mi actiuni asa ca am mai ramas putin sa urmaresc si actiunile altora. Toti trecatorii au facut la fel, doar ca au fost mai norocosi decât mine în ceea ce priveste masinile. Voi plonja acum într-un alt subiect ce ma macina de c
