* dorinţa de a învăţa a determinat-o pe Oana Toma, elevă în clasa I, la "Moisil", să nu simtă disconfortul de a sta patru ore într-un cărucior de bebeluş, prea mic pentru ea * scrie foarte greu, dar numără deja până la zece şi recită poezii la serbările şcolare * are nevoie de sprijin financiar, 6.200 de lei, pentru gimnastica medicală şi pentru două ghetuţe ortopedice
* Organizaţia "Trebuie" deja i-a oferit un fotoliu rulant, atunci când a auzit povestea de la redactorii "Obiectiv" * brăilenii inimoşi pot dona bani la sediul redacţiei noastre
Micuţa de numai şapte ani, Oana Toma, deşi suferă de tetrapareză spastică, vine la şcoală în fiecare zi. Este adusă în braţe de mama sa, deşi nu este chiar uşurică, iar în cele patru ore stă într-un scaun de bebeluş, care nici acesta nu mai e într-o stare foarte bună şi nici nu e tocmai comod. Aventura şcolară a copilei a început datorită institutoarei Rodica Bianu. Ea ne-a povestit cum a descoperit-o pe Oana cu ocazia recensământului elevilor de clasa I. "Era începutul lui septembrie când am cunoscut-o pe Oana. Într-o casă tip Iglac, sărăcăcioasă, cu foarte multe familii în ea, pe un fotoliu, afară la soare stătea Oana şi privea cum ceilalţi copii din curte alergau şi se jucau. Fără a fi răutăcios, un copil din curte îmi spune... «e paralizată». Deşi mama nu era foarte hotărâtă, la insistenţele mele şi ale bunicii fetei, am primit confirmarea că va veni la şcoală. Era foarte bucuroasă! Deşi vorbeşte, atunci, de bucurie, nu mai reuşea să spună că vrea la şcoală, doar dădea din cap că vrea. Şi de aici până la a fi elevă în clasa I la Grup Şcolar «Grigore Moisil» nu au mai fost decât câteva zile. Departe de a fi deznădăjduită sau epuizată, Oana vine în fiecare zi la şcoală, purtată în braţe de mama ei. La şcoală stă într-un cărucior de bebe în faţa căruia e aşezată o bancă adaptată ca înălţime. Răspunde la ore, scrie c
