Un om în scaun cu rotile nu poate ajunge singur la peron. Acolo unde există, lifturile, rampele sau celelalte „facilităţi” din subteranul bucureştean sunt nefuncţionale. Marian vrea să se descurce de unul singur prin jungla marelui oraş. Sursa: Vlad StănescuSursa: Vlad Stănescu
1 /.
Ar trebui să fie un drept, nu o dorinţă. Însă pentru un om ca el, nevoit să folosească un cărucior cu rotile, o plimbare cu metroul sau cu autobuzul rămâne un vis. Deşi în câteva staţii de metrou există lift şi rampe pentru cei cu dizabilităţi fizice, iar multe autobuze au trapă specială şi loc în maşină pentru ei, o mare parte dintre aceste sisteme nu merg, iar altele nu sunt puse în funcţiune.
Reporterii EVZ l-au însoţit pe Marian Soglu, în vârstă de 34 de ani, cu handicap locomotor, la o plimbare cu metroul. Punctul de plecare a fost staţia Gara de Nord, dotată cu un lift care ar trebui să ajute persoanele cu dizabilităţi să ajungă pe peron pentru a se urca în tren. Liftul se dovedeşte a fi însă un simplu element de decor.
De azi, „Evenimentul zilei”, print şi online, demarează o campanie prin care vrea să atragă atenţia asupra obstacolelor, de multe ori imposibil de depăşit, pe care le întâmpină zilnic persoanele cu dizabilităţi într-o Românie europeană. Sunt poveşti despre nepăsarea autorităţilor.
Lift montat acum cinci ani, stricat tot de atunci
Încercăm să chemăm liftul. O primă probă de răbdare: după zeci de apăsări pe buton, liftul ajunge - într-un final - sus, iar uşile se deschid. În ciuda mirosului puternic de toaletă, intrăm totuşi şi încercăm să coborâm spre peron. După alte cinci minute de apăsat butonul de coborâre, renunţăm. Ne „convinge” şi mirosul din ca bină.
Afară, taximetriştii ne conf irmă ceea ce tocmai aflaserăm: liftul este veşnic blocat. Mai precis, momentele în care funcţione
